Constat că pe deputata de 3.000 de voturi Diana Tuşa o aia grija de rău-platnici, declarând cu mândrie proletară că aceştia vor fi obligaţi în curând să muncească în folosul comunităţii. Că iniţiativa parlamentarului UDMR Gyorgy Frunda, de a-i obliga pe cei care nu îşi plătesc amenzile să presteze muncă în folosul comunităţii, are mari şanse să fie votată în plen. Iar Tuşa afirmă că este trup şi suflet pentru ca această lege să treacă.

Mă, ce să zic? Este bine că Tuşa este interesată de soarta boschetarilor care nu pot sau nu vor să-şi achite amenzile. Înţeleg că Tuşa vrea să umple puşcăriile de flămânzi, în cazul în care amendaţii nu vor catadicsi să presteze muncă în folosul în comunităţii. Dar mă gândesc că ar fi păcat ca o idee atât de bună să nu fie extinsă, să nu aibă parte de o continuare pe măsură.

Şi mă gândesc, de exemplu, că pasibili de a face puşcărie ar trebui să fie şi parlamentari ca Diana Tuşa, care muncesc mai degrabă pentru propriul folos, nicidecum pentru folosul comunităţii. Iar când zic comunitate nu mă refer la comunitatea lipovenilor sau a grecilor din Brăila, ci la comunitatea care a pus votul pentru ca Tuşa să aibă serviciu în acest moment delicat dpdv economic. Nu îmi aduc aminte să fi auzit că Diana Tuşa a făcut o mărgică, o scobitoare ceva care să fie în folosul comunităţii (fie ea şi din 3.000 de brăileni). Căci asta ar fi însemnat, logic, să fi muncit, să fi făcut ceva, măcar un nod la cravată, pentru a-şi justifica leafa.

Nasol spre deosebit de grav este că nici nu există speranţe că parlamentari ca Diana Tuşa se vor lepăda de acest prost obicei. Pun pariu pe două amenzi pe care le-am primit de la poliţişti, care zac şi acum neplătite, că Tuşa nu va avea nici măcar o jumătate de propunere de proiect legislativ, oricât de prost ar putea fi. Iar de păţit nu va păţi nici pe dracu. Ştiu, o să vă grăbiţi să