Perechea de cuvinte din titlu, inventată pe vremea în care războiul rece ameninţa să devină ceva mai cald de cât era de dorit, se referea la cărţile şi/sau filmele care au ca subiect un ipotetic război nuclear. Referindu-se la "Dr. Strangelove", în regia lui Stanley Kubrick (bazat pe romanul "Alertă Roşie"), la "Plaja" lui Kramer (după romanul omonim semnat de Nevil Shute), Ron Rosenbaum găsea în ele asemănări stilistice cu pornografia.
Chiar şi în cărţile serioase având ca subiect strategia nucleară se pot găsi asemănări cu erotismul şi cu pornografia. De exemplu, foarte cunoscuta lucrare a lui Herman Kahn în care sunt descrise cele 44 de trepte ale teoriei escaladării ar putea fi acuzată de folosirea terminologiei specifice literaturii pornografice. Să nu uităm că a 4-a treaptă constă în întărirea poziţiilor, cea cu numărul 11 este disponibilitatea maximă, iar treapta finală, a 44-a, este spasmul reprezentat de războiul total.
Subiectul aproape că a dispărut în perioada "vacanţei" oferite de istorie (nu peste tot, ce-i drept) între prăbuşirea Uniunii Sovietice şi 11 septembrie 2001. Revenirea pericolului nuclear ca subiect de thriller paranoid a adus şi unele schimbări. Adversarii nu mai sunt marile puteri, nu se confruntă nici armate, nici servicii secrete. Salvatorul umanităţii este în cele mai multe cazuri un "lup singuratic", agentul nedisciplinat, dar eficient care regăseşte bombele furate de la al-Qaeda şi le neutralizează. Explozia e ratată.
Noua pornografie nucleară este infinit mai dură decât cea de pe vremea războiului rece. Dacă pe atunci aveam parte de scene de aşteptare excitată sau de tristeţe post factum, acum suntem copleşiţi de descrierea detaliată a exploziilor, a trupurilor arse şi topite, ajungem să ni se pară plauzibilă descrierea unui Las Vegas ras de pe faţa pământului.
Nu numai "literatur
