Ca să nu mai rămână repetenţi şi anul acesta, cetăţenii homosexuali ai naţiunii au făcut ce-au făcut, şi-au dat şifonierul peste cap, au răscolit trusa de farduri, pantofii vechi, ăia de anul trecut (că e criză şi n-au avut bani să-şi ia alţii noi) şi au ieşit ieri în stradă să strige după drepturi. Foarte tare, aşa ne trebuie dacă n-am fost cuminţi!
Ce vor homosexualii şi noi suntem foarte răi şi nu le dăm: vor dreptul la moştenire. Păi bine şi de ce trebuia să-si pună rochia aia roşie, mulată, cu care se freacă de bară în club? Şi de ce trebuia să-şi tragă o perucă d-aia oribilă, cu părul artificial până la fund? Şi de ce trebuia neapărat să-şi pună unghii false? Că eu ştiu că atunci când te duci undeva la o negociere te îmbraci sobru, ai o atitudine corectă şi-ţi expui consecvent punctul de vedere.
SENZAŢII. În Piaţa Unirii, ăia "normalii" care au drum pe-acolo bagă mare printre homosexualii care încă aşteaptă să înceapă parada. Probabil că le e teamă să nu se trezească cu o mână pe fund. Ce-i drept, oamenii par freaky rău; şi eu mă ţin la distanţă. E adevărat că sufăr de ceea ce ei numesc "prejudecată" şi de ceea ce eu numesc "virtutea-gândirii-normale-la-căpăţână", dar nu pot să mă obişnuiesc cu stilul vestimentar, de cabaret slinos, cu care mă zgârie la simţul estetic. O "fată" se tot plimbă prin faţa unei camere de luat vederi. Am senzaţia c-o face dinadins, că vrea neapărat să fie băgată în seamă. Ştie că asasinează retina şi nu se lasă. În fond, pentru asta s-a tot luptat de azi-dimineaţă: ca să scandalizeze cu orice preţ. Ce bine pentru ei că nu se intersectează cu Marşul pentru o Familie Normală! Sau, poate, ce bine pentru participanţii la Marşul pentru o Familie Normală că nu se intersectează cu ei. "Hai, fată, că-ţi stă bine", îi spun în gând ăsteia, pe care o tot urmăresc, pentru că mă fascinează. Rujul şi l-a dat atât cât
