Toader Fuşcălău plecase la Floreşti după o adeverinţă că n-avea datorii la stat. Îi trebuia pentru a deschide un atelier de pitici de grădină. Prin sat trecea drumul european şi el, venind de la Bucureşti cu vreo săptămână în urmă, văzuse prin satele de pe parcurs numeroase tarabe cu pitici de grădină, scoase la poartă şi vegheate de câte un puşti rufos, cu un crac rupt de la jumătate.
În timp ce aştepta în Centru microbuzul de Floreşti, se repezise la el, gata să-i scoată ochii, nevasta unui casier din satul vecin, venită în Vintileasa să-i dea în bobi vrăjitoarea Pruna Neagră.
Pruna Neagră era pseudonimul profesoarei de Geografie din sat. Văzuse la televizor cât câştigă vrăjitoarele şi se hotărî să se reprofileze. Îşi dădu demisia din învăţământ şi-şi obţinu online atestatul. Îşi plantă la poartă, pe şoseaua naţională, un panou uriaş, informându-i pe cei care urcau în munţi sau coborau din munţi că acolo locuieşte vrăjitoarea Pruna Neagră. Ca să fie mai convingătoare, pusese pe un nepot de soră cu talent la lucru manual să închipuie o vrăjitoare râzând cu gura până la urechi. Dăduse apoi un anunţ în ziarul judeţean:
"Vrăjitoarea Pruna Neagră din Vintileasa, Născută cu dar de la Dumnezeu, ajută prin iarba fiarelor, rezolvă în şapte zile orice problemă de farmece, dragoste neîmpărtăşită, afaceri proaste, beţie, impotenţă, împreunează iubit-iubită şi invers, vindecă de patima băuturii, aduce prosperitate în afaceri".
La un an după aceea, făcu să apară un nou anunţ, izvorât din realităţi:
"Vrăjitoarea Pruna Neagră din Vintileasa
Rezolvă pe păgubiţii de la jocul Dă un telefon şi câştigă".
Nu exista localitate în judeţ care să nu fi fost lovită de prăbuşirea acestui joc piramidal, înfiinţat de un felcer, care fugise cu o parte din bani peste graniţă şi acum era căutat zadarnic prin Int
