Fiecare dintre noi a trecut prin momente de nervozitate sau ingrijorare. In fond, este o experienta care ne face sa fim umani si sa facem parte din "lumea normala".
Insa trebuie sa stim cand si mai ales cum sa ne oprim pentru a nu ne face mai mult rau.
"Ingrijorarile seamana cu un monolog in care vorbim cu noi insine despre posibile evenimente sau consecinte negative in viitor. Ingrijorarile devin o problema, insa, atunci cand tind sa fie excesive, de necontrolat sau sa iti afecteze abilitatea de a face fata problemelor zilnice", a declarat, pentru Ziare.com, psihiatrul Florian Koleci.
Parintii, copiii si grijile
Grijile pot aparea din orice si oricine, fara exceptie, isi pune zilnic sute de intrebari legate de problemele sale.
Parintii tind sa foloseasca cel mai des acest cuvant: "Ai grija pe strada", "Ai grija la scoala", "Ai grija ce mananci", "Ai grija cum scrii"...aproape fiecare activitate a copiilor implica, neconditionat, si grija.
"Daca ne uitam la cauzele grijilor, avem 2 categorii - biologice si psihologice. In cadrul celor psihologice intra stilul de viata, evenimente marcante din trecut si modele in viata.
Parintii fac parte din aceasta ultima categorie. Ei reprezinta modelele in viata copiilor, iar un parinte extrem de ingrijorat va avea probabil un copil pentru care grijiile vor fi o parte marcanta a vietii", explica psihoterapeutul.
Se observa, insa, ca parintii romani tind sa fie mult mai ingrijorati decat cei din Occident, acest lucru fiind cauzat, in mare parte, de faptul ca vor sa le controleze in permanenta viata copiilor lor.
"Pe de alta parte, parintii sunt mai ingrijorati in societatea romaneasca decat in cea occidentala pentru ca in general exista tendinta de a controla viata copiilor, si de multe ori, grijile sunt legate de aceste aspec
