3 aprilie 2006. Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional. Ducu Bertzi & Florian Pittiş în concert. Aprilie 2009. Apare un album-mărturie al acelei conlucrări. La toamnă se va ivi şi un DVD.
Octavian Paler spunea: "Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc". Iar ceea ce a simţit Moţu Pittiş pe scenă într-o seară minunată dintr-un miez de aprile al vieţii sale poate fi resimţit ascultând albumul scos recent de Roton.
Ceea ce rămâne din noi după trecerea în lumea celor drepţi este ceea ce am dat cât am trăit. Iar Moţu ne-a tot dat, doar noi să fi fost în stare să primim măcar un sfert din ceea ce el a vrut cu încăpăţânare să lase în urmă, sfidând toate nedreptăţile condiţiei de muritor. Ştia că "spre cer avem totdeauna libertate absolută; spre pământ totdeauna suntem în condiţii", aşa cum spunea Richard Wurmbrand.
FĂRĂ REPETIŢII
Conlucrarea dintre Ducu Bertzi şi Florian Pittiş a început dintr-o pură întâmplare în 2003. "Am fost solicitat de Ministerul de Externe să mă gândesc la un format de spectacol pentru comunităţile româneşti din Canada şi SUA. Moţu era la noi la radio şi l-am întrebat dacă vrea să meargă. A spus DA şi am pornit la drum. Mai mult de-atât, că mergem, n-am discutat. Ajungeam la Los Angeles, a doua zi cântam şi programul nu exista! Eu ştiam ce recită el, el ştia ce cânt eu... Nu aveam nevoie de repetiţii", povesteşte Ducu. Turneul "fără pregătiri" a durat trei săptămâni. Succesul a fost cât America de mare!
"Întorşi în ţară am început lucrul la «Cântecele de Maramureş» şi alături de Marius Baţu (care mi-a fost din 1997 cel mai important sprijin) a apărut în viaţa noastră violonistul Mihai Neniţă _ spune Ducu Bertzi.
În februarie 2004, la invitaţia lui Mircea Diaconu am realizat la Teatrul Nottara o serie de cinci spectacole «Ducu Bertzi şi invitaţii săi»... Dan
