Povestea putin cunoscuta, veche de 100 de ani, a numeroasei comunitati italiene din oras Va vine sa credeti ca, odata, pentru mii de italieni, Romania, Moldova si in special Iasul erau un fel de pamint al fagaduintei? Ca acestia veneau aici ca sa scape de saracia si foametea din tara lor macinata de seceta si razboi? Asta se intimpla acum peste 100 de ani, in vremea regelui Carol I, care a decis atunci deschiderea granitelor Romaniei, ca un gest de bunavointa fata de europenii mai saraci din vest. Mii de italieni au venit atunci inspre tara noastra, mai ales in Moldova. La Iasi mai sint citeva sute de italieni. Intre 1992 si 1996 numeroasa comunitate ieseana a avut chiar si un deputat: Iulian Valentino. "Sint mai multi, dar nu declara, ca nu au nimic de cistigat", spune actualul deputat. "Povestea bunica mea ca, inainte de a veni ea in Romania, daca gaseau un os, il fierbea jumatate de sat pentru a face supa", isi aminteste ieseanul Luigi Sardino, acum in virsta de 74 de ani. "Au gasit aici tarimul fagaduintei", spune si Alesandro Masari, stranepotul unui italian imigrant. Ca si acum, dar in sens invers, si unii italieni imigranti la noi nu erau bine vazuti de romani. Acestia erau ingroziti vazindu-i mincind broaste si cai. Cu ce se ocupau? Ce fac urmasii lor? De ce nu s-au intors in tara lor? Putini mai stiu astazi ca, asa cum mii de romani au plecat in ultimii ani in Italia pentru a scapa de saracie, la fel si italienii au emigrat spre Romania acum peste 100 de ani. In Italia era atunci saracie si foamete, pentru ca si aceasta tara suferea de pe urma crizei economice din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si a reformelor in agricultura, care au lasat fara ocupatie mare parte a populatiei. Memoria acelor timpuri amare o mai pastreaza astazi descendentii imigrantilor de odinioara. Bunicii si tatii lor au "descalecat" in Moldova, intemeind la Iasi una din cele mai