Ieri s-a lansat numărul unic 116.000, la care se pot face sesizări privind dispariţiile de minori
Îngrijorător: 94% dintre cazurile de anul trecut au fost dispariţii voluntare
Peste 30% dintre copiii dispăruţi refuză să revină acasă, după ce sunt găsiţi de Poliţie. Urmarea: chiar dacă până la urmă se lasă convinşi să se întoarcă acasă, minorii riscă să recidiveze oricând. De altfel, anul trecut, 10% dintre minorii dispăruţi au fost înregistraţi pentru dispariţii repetate. Acestea sunt concluziile unui studiu al Institutului de Prevenire din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române citat de Mediafax şi dat publicităţii ieri, de Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi. Au fost analizate circa 3.400 de cazuri din perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2008. Dintre acestea, aproape 99% au fost rezolvate, în sensul că Poliţia a reuşit să găsească 3.365 de copii.
Pe lângă cei 30%, încă 15,6% minori s-au arătat reticenţi de a se întoarce fie acasă, fie la centrul de ocrotire. Surprinzător, peste 94% dintre dispariţii sunt voluntare şi numai 2,2% sunt accidentale (de pildă, copii accidentaţi, rătăciţi sau plecaţi de acasă fără să-şi anunţe părinţii, fie la prieteni, fie la rude). Numai 1,2% dintre dispăruţi sunt cazuri de răpiţi sau ucişi.
Tot ieri, România şi alte zece state membre UE au lansat numărul unic 116.000, la care se pot face sesizări privind dispariţii de copii.
De ce fug copiii
Motivele pentru care minorii fug de acasă: pentru vagabondaj (aproape 30%), pentru a se căsători sau a trăi în concubinaj împotriva dorinţei părinţilor (20%) sau pentru a se muta la un prieten sau la o rudă (11%). Alte motive: de teamă ca părinţii să nu-i certe fiindcă au note mici la şcoală sau fiindcă au făcut vreo greşeală gravă.
Cine fuge: majoritatea sunt fete, au peste 14 ani, locuiesc la oraş, iar la şcoală au probleme de co
