* lipsa unor măsuri coerente, concrete şi eficiente de sprijinire a agricultorilor, plus schimbările climatice resimţite în ultimii ani, pot duce la pierderea unor suprafeţe importante de teren agricol prin deşertificare * nota de plată cea mai consistentă o achită fermierii, pentru că producţiile obţinute sunt din ce în ce mai mici şi mai slabe calitativ, dar indirect plătim cu toţii, pentru că importăm tot mai multă mâncare scumpă şi de calitate îndoielnică * de câţiva ani, la nivel de judeţ, rămân constant nelucrate în jur de 30.000 ha * anul acesta cifrele arată o creştere a suprafeţelor lăsate pârloagă, la circa 36.000 ha *

Unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei, agricultura, a fost marginalizat în ultimii ani, asta deşi la nivel declarativ, factorii decizionali au promis marea cu sarea, de la subvenţii consistente până la facilităţi pentru recapitalizarea fermierilor. Acum, în perioadă de criză, problemele reclamate de ani de zile de agricultori s-au acutizat şi ameninţă ca în câţiva ani să genereze o criză a alimentelor. Pe fondul decapitalizării continue a producătorilor agricoli, an de an tot mai multe suprafeţe de teren rămân pârloagă ori în cel mai fericit caz primesc doar un minim tratament din amplul spectru al tehnologiei specifice fiecărei culturi menite să crească din punct de vedere calitativ şi cantitativ recolta. Plus că, după mai bine de 15 de ani de la reîmproprietărirea ţăranilor cu terenurile luate cu japca în colectivizare, suprafeţele agricole încă sunt fărâmiţate în loturi individuale mici, unde nici nu se pune problema unei eficienţe a lucrărilor agricole. Astfel, foarte multe ferme nu reuşesc să depăşească pragul unei agriculturi de subzistenţă. Şi asta nu e tot: modificările climatice tot mai evidente conduc spre un scenariu în care finalitatea ar putea fi pierderea prin deşertificare a mai mult de jumătate din