Totdeauna am fost de părere că, puşi în condiţii similare, oamenii se comportă la fel. Dacă faci cercetare în Kathmandu, Nepal, Bucureşti, România, Bagdad, Irak sau Dallas, Texas, obţii aceleaşi rezultate. Evident, să cercetezi aceleaşi lucruri, cu aceleaşi instrumente, adică să nu compari mere cu pepe-ni şi struguri cu capre. Societăţile omeneşti au ieşit din izolarea trecută, sunt din ce în ce mai integrate, iar particularităţile tradiţionale, dezvoltate în secole sau milenii de evoluţie închisă în limite geografice sau autoimpuse, dispar încetul cu încetul.

Poate că numai barie-rele de limbă nu au permis globalizarea încă şi mai rapidă decât este în pre-zent. Un cercetător care a studiat felul în care oamenii se informează şi îşi pregătesc acţiunile pentru a vota mi-a spus că, dacă ar fi fost capabil să înţeleagă 60 de limbi, ar fi putut citi blogurile şi forumurile despre viaţa electorală din 180 de ţări şi teritorii. Acum, motoarele principale de căutare, Google şi Yahoo, au instrumente de traducere automată a textelor. Programele de tradu-cere simultană sunt încă la început, aşa că, dacă vrei să te distrezi, pui Google să traducă automat mesajele de pe un forum în limba zulu şi te amuzi ce parascovenii ies de acolo. Dar ceva-ceva tot înţelegi.

Un studiu recent m-a intrigat atât de mult, încât am căutat echivalenţe pe alte meridiane şi paralele. Iar convingerea mea că oamenii se comportă la fel în condiţii similare s-a confirmat din nou.

Studiul se referă la grădinăritul familial în ţările din centrul şi răsăritul Uniunii Europene. Acest studiu constată că o parte a populaţiei urbane intenţionează ca în următorii ani să-şi lichideze posesiunile din mediul urban, să-şi asigure un venit constant şi să se mute la ţară. Fenomenul este formidabil de important pentru economia europeană. Dacă o parte din familiile urbane, plătitoare de taxe, vinde pose