Un studiu al PwC mentionat intr-un articol recent al Financial Times arata ca in timpul unei recesiuni economice numarul companiilor care dau faliment este in crestere de la un trimestru la altul. Nimic surprinzator. Acelasi studiu mai arata ca numarul falimentelor continua sa creasca trei ani dupa ce economia trece de punctul cel mai de jos al recesiunii.
Desigur ca intr-o recesiune companiile isi dau seama ca trebuie sa schimbe cate ceva, dar aceste observatii istorice ne arata ca multe companii, in perioade de criza, au impresia ca lucrurile nu sunt, totusi, chiar atat de rele pe cat ar putea fi, pentru ca inca mai au resurse din perioada de dinainte de recesiune. Putine firme dau faliment in prima parte a unei crize, mai ales dupa ani buni de crestere economica. Noul mediu insa, mai devreme sau mai tarziu, impune niste schimbari, iar unele companii se descurca, in timp ce altele nu.
De exemplu, un om poate sta sub apa cateva minute, dar asta nu inseamna ca s-a obisnuit cu noul mediu si ar putea sta acolo oricat. Omul sta sub apa atat timp cat ii ajunge oxigenul pe care l-a inspirat inainte de a se scufunda. Dupa aceea incep problemele si oamenii ies rapid din acel mediu ostil, pentru care nu sunt echipati corespunzator. Nu acelasi lucru il putem face cu mediul economic in care am ajuns. Adaptarea la el devine obligatorie.
Astfel ca multe companii au inceput sa schimbe cate ceva. Cele mai multe schimbari sunt de suprafata si sunt, daca vreti, fenomene "fizice" care doar reduc unele dimensiuni: se taie costuri, se inchid magazine, se renunta la unii angajati, se scapa de stocuri, se optimizeaza portofoliul de produse si servicii, se calatoreste mai putin etc.
Aceasta criza cred ca ne va impinge foarte curand la transformari in profunzime, la o abordare diferita a clientilor, la o constructie diferita a serviciilor, intr-un cuvant, la transf
