Economiştii români au un nou motiv de gâlceavă: "Recesiunea tehnică". Numai că acest concept, ce a fost formulat pentru întâia oară prin anii ’70, într-un articol publicat în New York Times, are relevanţă şi semnificaţii.ările cu structuri ale activităţii economice prea puţin schimbătoare de la un trimestru la altul.
Nouă, românilor, nu ne spune prea mult. Fiindcă la noi structura consumului, de fapt structura întregii activităţi economice, diferă atât de mult de la un trimestru la altul, încât nu se potriveşte deloc să comparăm PIB-ul din trimestrul IV 2008 cu PIB-ul din trimestrul III al aceluiaşi an. Şi mai ales să tragi de aici concluzia - cum a făcut-o Institutul Naţional de Statistică, după ce s-a încumetat să facă un astfel de calcul pentru prima dată în istoria sa - că România a intrat pe creştere economică negativă încă din 2008, în al patrulea sfert de an.
Formula clasică rămâne cea mai potrivită pentru noi. Trimestrul IV din 2008 se suprapune semnificativ, pentru o comparaţie cu adevărat relevantă, peste trimestrul IV din 2007. Iar trimestrul I din 2009 peste trimestrul I din 2008. De unde putem vedea că prima rată negativă de creştere economică a fost înregistrată în 2009, în primul sfert de an. Ne-am confruntat cu criza financiară în 2008, dar abia în primul trimestru din 2009 ne-a lovit şi o creştere negativă. Dacă această tendinţă va continua şi în trimestrul II, România va fi oficial în recesiune. Care sunt semnele rele ale recesiunii? Fără o ordine anumită, număr câteva: bugetul, care continuă să înregistreze sold negativ; deficitul de cont curent, aflat în coborâre dramatică în acest an; raportul dezechilibrat dintre salarii şi productivitatea muncii; raportul dezordonat dintre producţie şi consum... Toate aceste semne se constituie
într-un sistem de presiune pe creşterea economică. În linia întâi însă - la "
