Alegerile sunt testul suprem al oricarei democratii. Nu si la noi. In Romania, ele sunt demonstratia suprema ca o democratie mimata cu pricepere poate fi un camuflaj perfect pentru o dictatura. Anul acesta vom merge la urne de doua ori: pentru a ne alege europarlamentarii si presedintele. Vom avea campanii electorale, cea pentru Parlamentul European a si inceput deja, vom fi bombardati cu afise si fluturasi cu chipurile candidatilor, vom asista la dezbateri aprinse pe multitudinea de canale de televi-ziune existente, la atacuri intre candidati. Aparent, votul va reflecta optiunea noastra pentru candidatul cel mai bine pregatit sa ne reprezinte. De ce doar aparent? Pentru ca in timp ce unii dintre noi isi dau silinta, onest, sa scruteze marea de candidati in cautarea unui om cu adevarat valoros, majoritatea alegatorilor se lasa prinsi, deliberat sau inconstient, intr-o retea de relatii profund viciate, care le transforma voturile intr-o mascarada, intr-o imensa minciuna.
Administratorii acestei retele care perverteste procesul electoral au iesit la iveala cu forta in urma cu aproape doua luni, cand Guvernul a decis sa-i inlocuiasca pe toti sefii institutiilor "deconcentrate" din tara. Adica sa-i debarce pe cei 15.000 de directori si alti functionari numiti de fosta putere (PNL), pentru a pune in locul lor oameni fideli actualei administratii (PDL-PSD).
Nu a fost prima oara cand un nou guvern impunea o astfel de rocada. Insa pana acum ea s-a facut mai discret, pentru dinamitarea inamovibilitatii functionarilor publici fiind folosite proceduri mai subtile. Obraznicia cu care actualul Guvern si-a asumat politizarea totala, declarata si asumata prin lege, si a acelor institutii care pentru bunul mers al tarii ar trebui sa ramana nonpolitice a fost si ramane scandaloasa.
Cat de mare este "valoarea de piata" din punct de vedere politic a
