Un roman unic, o capodoperă a literaturii române, un roman de aventură care te poartă în lumea sublimă a idealului feminin; poate... nemuritor, poate... rece. Un roman care "vorbeşte" despre iubire. Aşa cum este ea în general... uneori interzisă, alteori obsesivă, uneori misterioasă, alteori delirantă.
Iubirea, una dintre cele mai vaste teme ale literaturii universale şi întotdeauna o temă care scrie sensul vieţii... Alături de "Braţul Andromedei", "Femeia de ciocolată", "Zilele şi nopţile unui student întârziat" sau "Donna Alba", "Rusoaica" rămâne capodopera lui Gib Mihăescu.
Despre parfumul interbelic al romanului "Rusoaica", ne vorbeşte criticul literar Paul Cernat, lector doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.
● Jurnalul Naţional: Când s-a produs prima dumneavoastră "întâlnire" cu opera lui Gib Mihăescu?
● Paul Cernat: La intrarea în adolescenţă, în anii '80, când am descoperit în colecţia BpT culegerea de nuvele "La Grandiflora". Am rămas atunci uşor buimăcit de dramatismul obsesiilor erotice din ele. Pe urmă am citit, captivat, în colecţia "Romanul de dragoste" "Donna Alba". Restul lecturilor din Gib Mihăescu a urmat după 1990. Asupra unora dintre cărţi revin şi astăzi.
CIUDĂŢENII SIMPATICE
● Cum se vorbea în epoca anilor 1920-1930 despre omul Gib Mihăescu? (ce scriau contemporanii despre omul Gib Mihaescu?)
● Gib Mihăescu a fost un prozator foarte apreciat de public şi stimat de critici, indiferent de orientarea lor. A fost unul dintre întemeietorii revistei neotradiţionaliste Gîndirea, dar a fost comentat cu obiectivitate şi, în general, favorabil inclusiv de critica modernistă a vremii. Era privit şi ca un om bun, generos şi dezinteresat, iar sfârşitul său prematur (la doar 41 de ani) şi trist, de tuberculoză, undeva într-o clinică a Poliţiei di
