Tarantino, Haneke, Pedro Almodóvar, Elia Suleiman, Jacques Audiard, Ang Lee, Lars Von Trier, Park Chan-wook, Jane Campion, Alain Resnais, Gaspar Noé, Ken Loach, Marco Bellocchio, Tsai Ming-liang – sunt regizori care au avut filme în competiţia oficială. Terry Gilliam, Alejandro Amenábar au avut filme în selecţia oficială, dar în afara competiţiei. Iar Hirokazu Kore-eda, Corneliu Porumboiu plus un omnibus românesc intitulat Povestiri din Epoca de Aur au fost câteva dintre numele/filmele din secţiunea Un Certain Regard.

Corneliu Porumboiu a şi obţinut, de altfel, Premiul Juriului la secţiunea Un Certain Regard şi Premiul FIPRESCI (al criticii internaţionale) pentru Poliţist, adjectiv – comedie cu tuşe absurde, cu un umor foarte coroziv şi în acelaşi timp o meditaţie asupra micimii lucrurilor importante vs. importanţa exacerbată acordată unor lucruri minore. Filmul de faţă al lui Porumboiu continuă linia comic-absurdă din scurt-metrajul Călătorie la oraş (2003) şi din lung-metrajul A fost sau n-a fost? (2006), prezentat şi el la Cannes, acesta din urmă, şi premiat cu Caméra d’Or pentru film de debut.

Palme d’Or a fost câştigat, anul acesta, de filmul (destul de controversat) Das weisse Band/Panglica albă, al austriacului Michael Haneke, iar Marele Premiu i-a revenit lui Jacques Audiard pentru Un Prophčte. Audiard reuşeşte, în acest al cincilea film al lui, să se impună ca un regizor al fineţurilor psihologice, urmărind traseul unui tânăr ce nimereşte în închisoare la 19 ani, traseu mergând de la timiditate, reţinere şi frică, la ascensiunea în lumea interlopă, trecând prin crimă care, în cazul de faţă, este egală cu supravieţuirea însăşi. Din păcate, filmul e mult prea lung (2h30) – defect de care suferă majoritatea covârşitoare a filmelor din acest festival. Dacă ar fi fost mai scurt, ar fi fost mai concentrat şi mai puternic. În forma de faţă, este sub