99% dintre copiii disparuti de acasa sunt gasiti de politie, 95 % fugisera de acasa, 31,7% refuza sa se intoarca la parinti, iar alte 15% au reticente.
Datele, extrase dintr-un Studiu al Institutului de Prevenire si Psihosociologie, ascund o realitate dura, trista si cu mult mai extinsa decat fenomenul minorilor care-si iau lumea in cap. Este vorba despre drepturile copiilor si statutul lor in Romania.
Sunt subiecte despre care vorbim festivist numai de 1 Iunie sau, mai nou, de Ziua Internationala a Copiilor Disparuti, subiecte numai bune pentru cate un gest electoral, pe care Mircea Geoana l-a facut in fata camerelor televiziunilor, cu grija convocate la Senat.
Cercul vicios al mentalitatilor
Nu este insa nevoie neparat de studii de specialitate pentru a vedea cu ochiul liber in parcuri, pe strada, chiar in scoli si gradinite uneori, ca in Romania foarte multi copii sunt dresati si nu educati, iar deviza "bataia e rupta din Rai" ramane la mare moda.
Probabil ca majoritatea parintilor care cad in aceste pacate sunt animati de cele mai bune intentii si incearca sa le impuna copiilor cele mai bune deprinderi cu putinta.
Aleg insa cai traumatizante si dezumanizante, care fac, de multe ori, mai mult rau decat ar fi facut, poate, lipsa educatiei.
Putini sunt parintii care stiu ca un copil poate fi abuzat nu numai fizic. Cu mult mai extins este abuzul emotional asupra copilului suprasolicitat, dresat sau martor al violentelor din familie. Chiar daca nu a incasat vreodata vreo palma, este la fel de traumatizat ca un copil batut.
Putini sunt parintii care inteleg ca un copil, indiferent de varsta, nu este un fel de animalut care raspunde la comenzi sau un idiot care nu stie pe ce lume traieste.
Copilul are sentimente, intrebari, temeri, opinii, gusturi, preferinte. Unel