După succesul de răsunet obţinut la 7 mai 1986, la Sevilla, în faţa Barcelonei, care aducea Cupa Campionilor Europeni în România, Steaua disputa trei ani mai târziu pe Camp Nou din Barcelona, la 24 mai, o nouă finală a celei mai prestigioase competiţii continentale a cluburilor.
TRASEU DE EXCEPŢIE PÂNĂ LA BARCELONA
Roş-albaştrii pregătiţi de tandemul Anghel Iordănescu - Ţiţi Dumitriu au obţinut o calificare en-fanfare până în ultimul act programat tot pe impunătorul Camp Nou din Barcelona. Rând pe rând, Sparta Praga (5-1 şi 2-2), Spartak Moscova (3-0 şi 2-1), IFK Goteborg (0-1 şi 5-1) şi Galatasaray Istanbul (4-0 şi 1-1) s-au înclinat în faţa tăvălugului din Ghencea.
Cu 22 de goluri marcate în cele opt confruntări, tripleta Hagi - Lăcătuş - Piţurcă a speriat Europa, Steaua fiind asaltată la acea vreme de oferte incredibile din punct de vedere financiar pentru acea perioadă. "Parcursul Stelei până la acea finală a fost unul extraordinar, băteam numai la scor, iar prin ceea ce am făcut noi în acei ani am adus glorie fotbalului românesc", spune acum, la o distanţă de 10 ani, extrema dreaptă a Stelei, "Fiara" Marius Lăcătuş.
Din păcate pentru stelişti, tripleta lor excepţională avea să fie eclipsată de una extraterestră, Ruud Gullit - Frank Rijkaard - Marco van Basten. Privit ca o dramă la vremea respectivă, eşecul de la 24 mai 1989 este privit astăzi ca o veritabilă performanţă de nerealizat într-un fotbal măcinat de mediocritate şi falsuri.
"NU AM MAI REZISTAT FIZIC!"
La ora finalei de la 24 mai, peste 97.000 de suporteri, majoritatea italieni, au creat o atmosferă infernală pentru echipa română. La fluierul unuia dintre cei mai apreciaţi arbitri ai anilor '80, Karl-Heinz Tritschler, din RF Germană, Iordănescu şi Dumitriu au aliniat următorul "11": Silviu Lung - Dan Petrescu, Adrian Bumbesc
