Un vechi si bun prieten a spus odata in fata unei audiente preocupate de probleme etice urmatoarea poveste adevarata: "La inceputul carierei, am fost nevoit sa fac practica la un spital de nebuni, undeva in afara Bucurestiului. Nu erau foarte violenti, dar puteau deveni periculosi pentru ca puneau la cale tot felul de dracovenii. Unul isi daduse foc la valiza, la propriu, si era sa ne arda focul pe toti. Era nevoie sa fie supravegheati tot timpul ca sa nu se raneasca pe ei sau pe ceilalti. Dar, la un moment dat, in ciuda pazei, a disparut un nebun. si era unul dintre cei mai simpatici. Ne facea tot timpul sa radem. L-am cautat peste tot, cu totii, am anuntat la militie, am sunat la gara, la spitalul propriu-zis. Nimic. La un moment dat, mi-am dat seama ca tocmai in livada nu cautaseram. si, intr-adevar, nebunul era acolo. Ce credeti ca facea nebunul nostru? Nebunul se ascundea.
Se ascundea in spatele unui… fir de iarba. In apararea logicii lui, trebuie sa spun ca era un fir de iarba inalt, mai inalt decat o statura de om. Dar nu m-am dus direct la nebun. Nu ar fi fost bine. Am intrat in jocul lui si am inceput sa-l caut: «Oh, unde o fi omul asta, oare unde s-o fi ascuns? Il caut de trei ore…». Nebunul radea. si pentru ca in cele din urma i s-a facut mila de mine, a iesit din ascunzatoarea lui si mi-a facut favoarea de a se intoarce in spital, la locul lui". Mesajul povestii de acum 15 ani era simplu: nebuni sunt cei care pretind ca pot ascunde evidenta. N-are importanta ca cei care stiu adevarul intra pentru o vreme in joc.
Mi-am reamintit povestea citind ieri, la propriu, ca despre alta tara, un sir lung de titluri politice pe pagina de internet a uneia dintre cele mai respectabile agentii de stiri din Romania. Iata-le: "Berceanu: Cred 100% ca Basescu va candida, sunt convins ca inca nu a decis, e o strategie", "Udrea: Geoana va ajunge de la g
