La 2 martie 1991, Badea Mihaela Ligia, o fetiţă de 3 ani şi 6 luni, avea să dispară fără urmă. O crimă rămasă nepedepsită, chiar dacă toţi cei implicaţi şi-au recunoscut fapta. Un dosar care a fost ţinut deschis numai ca să treacă timpul şi să se închidă singur. Un dosar care zugrăveşte mizeria, batjocura şi nepăsarea care au însoţit soarta cruntă a unui copil, atât în timpul vieţii, cât şi după moarte.
Iuliana Dan şi Badea Gheorghe s-au cunoscut prin '86. Ea avea pe-atunci 18 ani, iar el 26. După câteva luni, femeia a rămas însărcinată şi, după alte câteva luni, "a început calvarul", acestea fiind chiar cuvintele Iulianei. La 3 septembrie 1987, s-a născut Mihaela Ligia, iar în noiembrie tatăl ei a plecat la Bucureşti, unde-şi găsise de muncă, cu ziua, la S.P.I. Berceni. Şi-a luat şi femeia cu el, chit că bătăile şi înjurăturile curgeau de ceva vreme asupra ei. Copilul a fost lăsat în grija părinţilor Iulianei, la Ulieşti. în Bucureşti, Badea "s-a încârduit cu una şi pe mine m-a lăsat cu ochii-n soare", îşi aminteşte astăzi Iuliana. Ea s-a întors la Ulieşti. După o perioadă, femeia a cunoscut un alt bărbat cu care, mai târziu, s-a şi căsătorit. Au plecat împreună în Bucureşti, unde soţul îşi găsise de lucru. Fetiţa a rămas în grija bunicilor materni. Mama venea cât putea de des, s-o vadă şi să mai stea cu ea. Şi, din când în când, mai primeau şi vizita lui Badea care îi ameninţa, îi bătea sau mai dărâma ceva prin casă, de nervi că Iuliana s-a măritat cu altul.
"NU MĂ LĂSA, TATAIE!"
La începutul lui februarie '90, într-o noapte, pe la 1:00, Badea a intrat în casă peste bunici şi a luat copila. Fetiţa plângea şi striga "nu mă lăsa tataie!". Tataie striga şi el la Badea "lasă măi, fata", dar îi era prea frică să i-o smulgă din braţe, că el era bătrân, iar pe Badea îl ştia foarte violent. "După ce-a luat-o, am făcut plângere la postul no