Reforma salariilor angajaţilor plătiţi din banul public a fost sugerată încă din vara anului trecut de Banca Mondială, care a depistat discrepanţe mari şi inexplicabile între salariile aceloraşi categorii de angajaţi, şi a fost impusă de Fondul Monetar Internaţional, care a cerut guvernului să finalizeze proiectul Legii salarizării unice până la 1 octombrie. Nervozitatea publicului se datorează spaimei, nejustificate, că, odată aplicată, noua lege va reduce drastic veniturile salariale. Premierul Emil Boc a lămurit însă că nu se va pune nici măcar problema tăierii salariilor mari. Astfel, reforma salarizării sectorului public va curăţa păienjenişul celor 90 de sporuri, beneficii şi indemnizaţii, va îngheţa, temporar, salariile mari, dar va asigura suportul pentru creşterea celor mici şi medii.

Nu întâmplător, FMI a cerut legea, deoarece crearea unui sistem unic de salarizare a angajaţilor din sectorul public asigură stabilitatea economică, esenţială în vremuri de criză. Potrivit economistului britanic Damian Grimshaw, „statele care au sisteme integrate şi centralizate de salarizare a bugetarilor, cum sunt Germania şi Franţa, au un potenţial mai mare de a coordona, flexibil, politicile macroeconomice decât Marea Britanie, care rulează cu un sistem fărâmiţat“, ceea ce se vede deja în condiţiile crizei financiare globale, care a lovit finanţele Marii Britanii.

Nu în ultimul rând, Legea salariilor sectorului bugetar va fi prima etapă a unui proiect necesar şi ambiţios de reformă a pensiilor, deoarece anulează beneficiile castelor. În esenţă, spune analistul economic Marina Marin, „legea va aşeza salarizarea pe criterii privind evoluţia în cariera profesională şi competenţa, aşa cum sugerează modelul german, creând premise pentru implemetarea legii pensiilor unice acordate pe baza contribuţiilor din cariera profesională“.

În vara anului trecut, experţi