Braşov Gilău (330 km) înseamnă o hoinăreală instructivă prin Transilvania, pe drumuri europene (E 60), ca la ţară la ei, de vârf la noi.
N-o ţii din groapă-n baltă, din căruţă-n beţiv, două benzi aglomerate cu TIR-uri, dar, comparând, ăsta-i cel-mai-binele de-aici. Atentă la detalii, aprofundez geografic. Trecem pârâul Scroafei, valea Scroafei, pârâul Müller, de trei ori pârâul Fişer, pârâul Robului, pârâul Archiţei, ne scuturăm auzul după luat banda centrului de şosea, în Pădurea Bogăţii, urmăriţi de mugetul cât un călcat cireada pe coadă, trecem prin Rupea (Reps) Gară şi, la trei kilometri după, ocolim Rupea oraş, sărim pârâul Saparta şi beteaga trecere la nivel cu calea ferată de la intrarea în Sighişoara (Schessburg), iar la ieşire, pârâul Saeşului, ne bucurăm de culorile trezite ale Saschizului, cetate-case-biserică, devenit patrimoniu mondial. Uşoare urme din săsescul Siebenburgen.
Intrăm apoi în zona de influenţă maghiară: Chendu (Kend), cu artizanatu-n porţi, vânzătorii de ceapă roşie, fructe de pădure, ciuperci întind vasele către zecile de kilometri la oră, Ogra, cu stâlpii goliţi de berze, Cuci (Kutyfalva), Găieşti (Gocs), Văleni, râul Niraj (că miraj e ţara-ntreagă), Corunca (Koronka), un degeţel de Târgu-Mureş, cu Grill peste şosea, Târgu-Mureş, fără AZO plin de fumuri galbene, gata-gata să toarne o ploaie acidă, la pistruiat automobilele. Nu departe de ieşire, un falnic steag naţional flutură pe-o cocioabă, negândind ce darnică imagine de România ştie-a fi. Urmează lunga Luna, locul unde dorm Mig-urile când nu fac pe grapa Baza 71 Aeriană , Câmpia Turzii, cu Pălătorie Auto, Turda, cu un cub de Mall blăznind centrul, pe lângă Draculas Castle, salina şi visătorul Michelangelo, magazin de prezentare mezeluri. Din radar în radar, se face Hotel Paradis Tureni, de fapt, motel, că-i în afară, Cluj, cel mai expandat oraş al Români