In data de 16 noiembrie 2002 a aparut primul caz de Sindrom Respirator Acut Sever in provincia Guangdong – China. Imediat s-a instalat panica printre localnici, care se temeau ca boala e contagioasa, letala si ii va rapune pe toti. Hotelurile s-au golit si ele, rata de ocupare scazand cu putere in toata Asia. De pilda in Hong Kong, de la 80%, acest indice a coborat la 15%, in vreme ce hotelurile de 5 stele din Beijing ajunsesera sa aiba doua camere ocupate dintr-o suta, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Media si Internetul au transmis informatia cu sindromul care face ravagii in intreaga lume, provocand reactii uneori bizare.
In Toronto, parintii nu dadeau voie copiilor sa mearga la scoala daca se intampla sa aiba coleg vreun chinez (chiar daca era coleg de liceu, nu de clasa si chiar daca acel chinez nu avea cum sa fie infestat de virus, fiind la zeci de mii de kilometri distanta), restaurantele chinezesti erau boicotate, iar docherii din Tacoma refuzau sa suie incarcaturile navelor pe vasele pe care lucrau chinezi, de teama sa nu se infesteze.
Impactul macroeconomic al Sindromului s-a tradus in pierderi de circa 100 miliarde de dolari (la nivelul din 2003 al preturilor). Ratele de crestere in tarile Asiei au cazut cu procente variind intre 1 si 4 %, iar in termeni de mortalitate, desi zvonurile anuntau zeci de mii de cazuri mai mult decat probabile, au murit de fapt mai putin de 1.000 de oameni.
In 15 septembrie 2008, Lehman Brothers a cazut. Panica a lovit din nou. Piata Credit Default Swaps-urilor (CDS) a inghetat, jucatorii banuind ca volumul contractelor CDS detinute de Lehman se situau undeva pe la 5 trilioane de $. Impactul macro al caderii Lehman nu a fost cu rigoare calculat, dar FMI a revizuit in scadere cu 5% cresterea globala dupa caderea bancii. Cat despre contractele CDS, acestea nu au depasit la masa credala, 5
