Partidele sint total incapabile sa propuna lideri veritabili, nu politruci gen Ion Iliescu, ci caractere puternice, pregatite sa impuna un ideal pentru care chiar merita sa lupti. Exista indivizi care nu vor sa renunte la "cariera" politica, indiferent de suita de esecuri care le marcheza viata. L-am vazut din nou pe Marian Milut, presedintele PNTCD, la tv, insistind asupra ideii de primenire a clasei politice. Ca sa vorbesti despre acest lucru din postura de aspirant la un fotoliu de europarlamentar, dupa ce ai candidat si la presedintie si la parlamentare si nu mai stiu pe unde, obtinind scoruri in jurul lui 1%, mi se pare un demers cel putin ridicol. Toti romanii cred in reforma, dar ea trebuie facuta cit mai departe de ei. Dascalii considera obligatorie reforma in sistemul sanitar, in timp ce medicii vorbesc despre schimbarea din temelii a scolii romanesti. Minerii erau de acord cu reforma in siderurgie, pe cind otelarii apreciau ca economia nationala nu mai putea subventiona mineritul. Ceferistii vedeau birna din ochii transportatorilor auto, dar taceau milc cind clientelele politice (din toate partidele) devalizau caile ferate. Atunci nu erau indicate grevele. Liderii sindicali sint la fel de coruptibili ca si oamenii politici. Si la fel de rezistenti la schimbare. In realitate, mai nimeni din Romania nu vrea reforma in domeniul in care activeaza. Pasind intotdeauna schimbarea in curtea vecinului, romanul obisnuit nu cere din partea sistemului nimic altceva decit salarii si pensii decente, preturi mici la alimente si eventual locuinta, ca pe vremea raposatului. Dar ofera prea putin in schimb. El si-a facut datoria catre tara (traind cu sufletul la gura drama Elodiei). Ca si clasa politica. Imi pare ca PNTCD este partidul care impartaseste in mod bizar destinul postdecembrist al Romaniei. Amestesc dubios de impostura si speranta, aceasta formatiune politica s-a