Sunt cinefil. Ca ma uit la tot felul de filme "ciudate" – de la cubaneze la finlandeze – este o alta discutie. Dar imi plac si productii mai comerciale – americane sau britanice – insa, de saptamana asta, le voi viziona numai din fotoliul de acasa si nu dintr-unul de cinema.

Dar eu nu am vrut sa vin la filmul asta. Este o prostie. Mai bine mergeam la o comedie din aia unde rad cu lacrimi", comenteaza o voce de adolescenta, care adolescenta sta undeva pe randul din spatele meu in sala unui cinematograf bucurestean unde biletul de intrare, in week-end dupa ora 17.00 costa nici mai mult, nici mai putin, de 30 de lei. "Taci, fa, ca iti rup gatul!", vine replica unui barbat, iar apoi acesta si inca vreo doi se pun pe ras. Nimeni nu comenteaza. Imi intorc capul spre ei, gasesc patru pustani cel mai probabil neajunsi la varsta de 18 ani, ma incrunt putin la ei. Dupa vreo zece minute fata incepe sa faca o critica a filmului care curgea deja de vreo jumatate de ora – timp in care eu si prietenii mei ajunsesem sa regretam ca dadusem o plimbare cu barca tn Cismigiu pe un film la ci­nematograf – comentand vrute si nevrute in timp ce toata sala avea privirile atintite spre ecran. La un moment dat, unul dintre prietenii ei, vadit plictisit, intra in vorba. Cei doi fac o pauza sa mai soarba, evident cat mai zgomotos, din capitalista Coca Cola sau atunci cand cineva din jurul lor le mai arunca cate un "Sssstt!". La nici jumatatea filmului, ne-am ridicat de pe scaune si am parasit in liniste sala, ne-am cerut banii inapoi pe bilete… am depus o plangere (desi acum cred ca nu a avut nici un rost) si am jurat ca nu vom mai calca vreodata intr-un "cinema de mall". Singura parere de rau pe care o am este ca voi vedea filme in iMax (mult mai "reale" decat cele in 3D) doar daca voi merge la Londra sau Madrid si nu cand se va deschide noul mall din Cotro­ceni. Deci week-end-u