S-au cunoscut când erau „copţi bine“ şi aflaseră exact ce îşi doreau de la viaţă. Nu s-a îndoit nici unul de reuşita drumului pe care hotărâseră să pornească: dincolo de dragostea care se înfiripase între ei, împărtăşeau aceeaşi profesie, misiune, pasiune - muzica.

Când s-au întâlnit prima oară - sau, mai bine zis, s-au zărit pe culoare, poziţiile erau destul de inegale: ea era elevă în clasa a zecea la Liceul de Artă din Craiova, el fusese angajat profesor în aceeaşi instituţie. Primele vorbe le-au schimbat însă ani mai târziu, când s-au revăzut în cancelarie. O perioadă au fost doar colegi. Fiecare o luase pe un drum al său, unul chiar al căsniciei, şi nu exista nici o bănuială că s-ar putea vreodată intersecta. Cunoscându-se însă mai bine şi împărtăşind aceleaşi pasiuni şi, oarecum, experienţe, au decis să-şi unească destinele. Nu au avut decât de câştigat. „În 14 ani de convieţuire fericită, pe lângă realizările personale, am reuşit să urcăm şi trepte profesionale pe care nu le-am fi atins dacă nu am fi avut aceeaşi profesie“, zâmbeşte soţia către bărbatul din spatele biroului de director. El surâde, confirmându-i spusele. Aici, în teatru, ca şi acasă, când reuşesc să mai uite de responsabilităţile serviciului, comunicarea este principalul atu al relaţiei lor. Întotdeauna s-au înţeles reciproc şi s-au respectat. Poate de aceea au şi ajuns acolo unde şi-au dorit încă din copilărie: el, Florian George Zamfir, director şi dirijor al Teatrului Liric „Elena Teodorini“ din Craiova, ea, Maria Cristina Stan, pianistă şi corepetitoare la acelaşi teatru.

O primă căsnicie

Deşi la o distanţă de 11 ani, copilăriile lor au coincis, în linii mari. Încă de mici au descoperit atracţia pentru această artă. Pentru copilul Florian, orice ieşire în oraş era un prilej să strângă mulţimea de gură-cască în jurul lui. „Erau instalate difuzoare pe stradă ş