Vara toridă s-a lăsat deja peste noi, este o vară prematură, cum avem şi o campanie electorală începută mult prea devreme. Ar trebui să ne întrebăm dacă din primăvara 2008 până azi am avut măcar o zi în care politicienii noştri au stat liniştiţi, renunţând să ne bombardeze cu mesajele lor. Nu s-a întâmplat acest lucru, şi aici este şi cauza pentru care un public obosit priveşte cvasiindiferent alegerile europarlamentare. Se va mai anima puţin în toamnă, în lupta pentru Cotroceni, dar nu prea tare, chiar dacă acolo totul este personalizat. Aici avem branduri, partide, liste, adică abstracţii, pe când acolo se vor înfrunta persoane cu chipuri, nume, şi totul va deveni mult mai emoţional. Asta face ca viitorii candidaţi prezidenţiabili să se arate frecvent „maselor populare“, să strângă mâini, să umble prin târguri, să ţină cuvântări. Şi Geoană, şi Băsescu, şi Antonescu - principalii competitori - se agită mult de la o vreme. Vorbele lor au devenit mai tăioase, mai ameninţătoare, mai vindicative. Pentru Antonescu e destul de simplu: e în opoziţie şi de acolo poate să mitralieze cu sloganuri pe ceilalţi doi, ambii aflaţi la putere. Nici pentru Băsescu nu e prea complicat. El este deja preşedinte şi de pe acest post declanşează atacuri contra cui crede el de cuviinţă din societatea civilă, din lumea politică, din mass-media; sau spre inamici imaginari. Geoană se descurcă mai greu pentru că este al doilea om în stat, şeful unui partid de guvernământ, şi degeaba trimite săgeţi spre Cotroceni, nu prea îşi face crezut mesajul. Cum începe să critice ceva, replica este: dar sunteţi la putere, faceţi ce aveţi de făcut. Până una alta, asigurările lui că este un candidat puternic şi că Băsescu îi va fi cu adevărat adversar nu au trecere prea mare.

Băsescu a declarat la Paris că „e dezamăgit de el însuşi“ pe motiv că a trebuit să aducă PSD la guvernare, dar ăsta e un text bun