Alexandra Dulgheru. Învingătoare la Varşovia. Veselă. Muncitoare. Hotărîtă. Dispusă să înveţe. Genială imitatoare a lui Harry Potter
Sîmbătă cîştiga, în capitala Poloniei, turneul cu premii de 600.000 de dolari, la prima ei prezenţă pe un tablou principal. Duminică revenea acasă, la Bucureşti, încă nedezmeticită din dulceaţa succesului. Ieri, la ora prînzului, asuda pe terenul de la Tenis Club Bucureşti, ascultîndu-l pe antrenorul Daniel Dobre. "Piti, mai apăsat! Aşa, foarte bine!".
Dialogul dintre elevă şi tehnician sună firesc, încurajările sprijină fiecare mişcare corectă. Cei doi lucrează mult la voleu, apoi la smash. Încheie cu serviciul şi cu două ture uşoare de teren, urmate de un pic de stretching. Mama Alexandrei, Doina Dulgheru, stewardesă, îi oferă fetei sticla cu apă un pic mai rece. "Aici e cald, la Varşovia am îngheţat", povesteşte ea. "Ploua şi era foarte frig". Cînd aţi ajuns acolo? "Chiar în ziua finalei, cu o oră înainte. Soţul meu i-a spus lui Piti la telefon că venim s-o vedem cînd ajunge în finală. El a glumit, dar eu am luat biletele!", zîmbeşte Doina Dulgheru.
- Alexandra, acum realizezi că eşti campioană? După ultima minge nu prea te-ai bucurat.
- Da, pentru că am văzut-o pe Bondarenko cînd a lovit, dar mingea a căzut aproape de linie. Nu ştiam dacă e out sau nu, aşa că m-am uitat la arbitru. Abia cînd am auzit "Game, set and match", mi-am dat seama că s-a terminat. Că am cîştigat. Apoi, la vestiar, la fizioterapie, îmi mai venea în minte, o clipă sau două. Duminică n-am realizat, parcă pluteam. Abia acum încep să conştientizez.
- Erai pe o traiectorie în creştere încă de la începutul anului.
- A fost o perioadă bună, începînd de la turneul de la Monzon, unde am ajuns în finală. Mereu am făcut meciuri bune, chiar dacă am mai şi pierdut. Pot să spun că victoria de la Varşovia m-a surpr
