DECIZII RISCANTE. Cuplurile care hotărăsc să stea în aceeaşi casă doar pentru a nu le face rău copiilor pot să-i afecteze chiar pe cei care vor să-i protejeze. Sursa: Hepta

„M-am căsătorit acum 15 ani şi de ceva vreme nu mă mai înţeleg cu soţul meu. Atât de mult ne-am îndepărtat încât nici măcar nu ne interesează dacă celălalt vine acasă sau nu ori cu cine vorbeşte la telefon. Deşi trăiesc o viaţă nefericită, mă gândesc că un divorţ le-ar provoca o traumă celor doi copii, destul de mari (13 şi, respectiv, 15 ani). Pentru că nu ne mai certăm de ceva timp, ei cred că am ajuns la o înţelegere, ne-am rezolvat problemele, şi totul este ca înainte.”

Aceasta este povestea Sorinei, o bucureşteancă de 37 de ani care spune că preferă să-şi sacrifice viaţa ei ca să le fie bine copiilor.

Admite însă că refuză des părţi rea şi pentru că se teme de schimba rea poziţiei sociale şi materiale. „Am o situaţie materială bună alături de soţul meu şi mi-e teamă că în urma unei despărţiri nu voi avea suficienţi bani pentru a întreţine sin gură o casă sau pentru a-mi creş te decent copiii.”

Copiii ajung să aibă repere greşite

Relaţiile formale îşi pot pune am prenta asupra copiilor într-o măsură mult mai mare decât îşi închipuie părinţii. „Modelul re laţio nal pe care un cuplu îl oferă trăind doar în aparenta rezolvare a problemelor nu e unul fericit. O astfel de relaţie creează o imagine dăunătoare. Căsnicia reprezintă o valoare semnificativă în viaţa unui om, şi acest model riscă să o invalideze faţă de propriii copii”, spune Delia Hanea, psiholog clinician.

Astfel, există riscul întipăririi unor repere disfuncţionale despre viaţa de cuplu. De aceea este impor tant ca micuţii să primească ex plicaţii şi să-şi poată exprima punctul de vedere sau emoţiile. Dacă li se va spune din timp că nu ei sunt cauza destrămăr