In orasul in care domnul Nastase si-a obtinut mandatul de deputat (Mizil) exista cu ani in urma un personaj pitoresc: Fotida. Fotida era un cersetor, un pic nebun, dar nevinovat. De fiecare data cand te intalnea, te aborda cu aceeasi intrebare: “dai ceva?”. Fie ca ii dadeai sau nu, reactia sa era invariabil aceeasi, un zambet, scrie Claudiu Minea pe blogul Jeopardy. Doar copiii (foarte bine “educati”) il mai suparau.
Mi-am reamintit ieri de Fotida, in timp ce am luat la rand chioscurile de ziare pentru a cumpara pustiului meu primul numar dintr-o colectie de carti pentru copii, editate de Adevarul (colectie careia i s-a facut o publicitate aproape desantata toata saptamana precedenta). Primul numar din aceasta colectie a fost gratuit. Inutil de spus ca, in fapt, produsul nu a existat ieri pe piata. Pur si simplu. As fi platit oricat pe el… nici o sansa.
Si mi-am adus apoi aminte de faimoasele noastre campanii electorale, in care micul si berea (gratuite, evident) bat prin KO orice principiu. Filozofia lui “dai ceva?” nu este monopolul lui Fotida. Este filozofia noastra nationala. “Dai ceva?”. “Mie ce-mi iese?”. E mica ciupeala care ucide orice potentiala constructie pe termen lung.
Ar trebui sa incetam sa ne aratam indignati de calitatea clasei politice din Romania. Noi le-am cerut sa “ne dea ceva” si ei s-au adaptat perfect la cerintele “clientilor”. La limita, un mic pentru un vot. Principii si valori de viata? Poate alta data…
Nu stiu daca adevaratul Fotida mai traieste sau nu. Dar nu conteaza, filozofia sa e mai vie ca niciodata. Fotida suntem noi.
Citeste si comenteaza pe blogul Jeopardy. In orasul in care domnul Nastase si-a obtinut mandatul de deputat (Mizil) exista cu ani in urma un personaj pitoresc: Fotida. Fotida era un cersetor, un pic nebun, dar nevinovat. De fiecare data cand te intalnea, te aborda cu ac
