În plină criză, economişti de frunte din Marea Britanie îşi fac griji în legătură cu capacitatea acestei economii de a se relansa din cauza lipsei de forţă de muncă din Europa de Est.

Componentele argumentului lor, precum şi felul în care acesta este construit, ridică o serie de probleme importante şi relevante şi pentru România. În primul rând, cultura pompieristică de la noi exclude posibilitatea elaborării unor studii similare, cu bătaie atât de lungă. Suntem atât de obişnuiţi ca urgentul să o ia înainte importantului încât uităm înţelepciunea acelui proverb cu sania făcută vara.

În realitate, nu există un moment mai oportun decât mijlocul crizei pentru a ne gândi la cum ieşim din criză. Cum spunea şeful de cabinet al lui Barack Obama, o criză este o oportunitate care nu trebuie irosită, o şansă de a face lucruri îndrăzneţe. Din păcate, scena politică românească nu demonstrează nicio înclinaţie spre o astfel de abordare.

În al doilea rând, economiştii britanici au pus o problemă extrem de spinoasă, într-un moment care ar fi putut fi văzut ca inoportun. În timp ce criza alimentează focul protecţionismului şi naţionalismului economic, creând animozitate faţă de imigranţi, aceşti specialişti nu s-au sfiit să arate că Marea Britanie are mare nevoie de ei. Lecţia este aceea a onestităţii intelectuale şi a curajului pe care îl necesită asumarea unui punct de vedere valid, dar nepopular.

Economiştii britanici trag de fapt un semnal de alarmă, avertizând guvernul britanic să nu cedeze în faţa tentaţiilor populiste. România a avut parte de voci prea puţine şi prea timide, cu idei şi abordări departe de a fi originale, pe tema crizei şi a abordării sale.

În timp ce guvernul se hotăra în ce direcţie să mai bâjbâie de azi pe mâine, prea puţini au fost acei specialişti din sectorul privat sau societatea civilă car