Prima întrebare pe care mi-am pus-o atunci când mi s-a propus să scriu despre noua apariţie în colecţia "Biblioteca pentru toţi" a fost: "de ce, tocmai, «Rusoaica»?". Nu-i vorbă, sunt câteva lucruri care, într-un fel sau altul, se leagă de romanul lui Gib I. Mihăescu şi care îl recomandă interesului.

Dar, deşi de la apariţie, în 1933, şi până în 1948, romanul a înregistrat şase ediţii şi un mare succes de critică, până în 1990 , acesta a fost ţinut la index. Pe de altă parte, "Rusoaica" trece, pentru un critic de severitatea lui Şerban Cioculescu, drept "capodopera lui Gib I. Mihăescu... o carte europeană, o contribuţie care depăşeşte hotarele literaturii noastre".

Fireşte, caracterizarea nu este definitivă şi imuabilă, ea trebuind să fie verificată la fiecare nouă lectură. Cu alte cuvinte rămâne de văzut "dacă?" şi "în ce măsură?", "Rusoaica" este o carte pe gustul şi pe priceperea cititorului de azi.

DINCOLO DE POVESTE

După propria mărturisire, romanul i-a fost inspirat de povestirea unui prieten, ofiţer de grăniceri, despre tragica aventură a unei tinere violoniste care a trecut clandestin frontiera. Obligată să se întoarcă, aceasta îşi găseşte sfârşitul în valurile reci ale Nistrului. Intriga romanului este de-acum cunoscută. Locotenentul Ragaiac, primeşte ordin să se instaleze pe Nistru, împreună cu un detaşament de pază.

Au misiunea de a prinde pe cei care încercau să treacă fraudulos graniţa. Numai că, pentru Ragaiac altul este ţelul şi idealul. El se află în căutarea unei "rusoaice", întruchipare a femeii îndrăzneţe şi frumoase, intelectuală, senzuală, posesivă şi plină de tulburătoare chemări. Dar, cu cât o caută în felurite întruchipări lumeşti, cu atât pasiunea absolutului devine mai neiertătoare.

Frazele se succed în ritm drăcesc, apăsător: "Rusoaiaca gândurilor noastre, aşa cum am înch