Industria chimică românească era văzută în 1989 ca fiind în avanpostul modernizării, gata să schimbe fundamental faţa României în perioada 2010-2020.
"Sunt mai bine de două decenii de când, prin atenta şi lucida prospectare a viitorului, prin judicioasa şi profunda reevaluare a potenţialului creator al poporului nostru, tovarăşul Nicolae Ceaşescu avea să încredinţeze ştiinţei nobila misiune, nu numai de a participa, ci şi de a anticipa toate realizările de ordin practic, de a se implica în toate coordonatele activităţii umane" se arată într-un articol publicat în almanahul "Magazin '89".
Articolul menţionează activitatea prodigioasă a tovarăşei academician de renume internaţional Elena Ceauşescu. "Evoluţia ascendentă a cercetărilor în domeniul chimiei şi petrochimiei şi dezvoltarea sistematică în fiecare etapă sunt legate nemijlocit de activitatea şi contribuţia directă a tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceaşescu, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului, care a orientat forţele de specialitate spre cele mai noi tendinţe ale tehnicii mondiale, în corelare cu programele de dezvoltare ale tuturor ramurilor economiei naţionale".
CHELTUIELI MARI
În fapt, industria chimică nu realiza produse cu valoare adăugată mare, ba chiar consuma mai mult decât vindea. "În România anului 1989, cheltuielile pentru un dolar producţie erau de şase-şapte ori mai mari faţă de Occident pentru că aveam o industrie energofagă" preciza recent analistul economic Ilie Şerbănescu.
Datele consemnate îi dau dreptate. Potrivit "Anuarului statistic al României 1990", editat de Comisia Naţională pentru Statistică ,dinamica producţiei din industria chimică a crescut în 1989 de 221 de ori faţă de 1950 în industria chimică. Ritmul mediu anual de creştere a fost de 14,9%. Între 1960 şi 1989
