Presiunea politică, propaganda, îndoctrinarea exercitate prin intermediul radioului şi televiziunii nu se făceau doar cu ajutorul emisiunilor tematice, ci şi prin "tăierea" legăturilor cu Occidentul, în forma lor... muzicală! Robinetul de la care curgeau spre români acorduri capitaliste a fost strâns uşor-uşor, pentru ca în 1989 nici măcar să nu mai picure!
"S-a ajuns într-acolo încât să se difuzeze numai muzică românească - povesteşte realizatorul de emisiuni radio Titus Andrei. Erau producţii cu duiumul, pentru că se făceau şi multe festivaluri în care se cânta numai şi numai muzică tematică. Festivalul Cântecului Ostăşesc «Te apăr şi te cânt, patria mea!». Concursul Cântecului de Pace. Concursul de Cântece muncitoreşti. Festivalul Cântecului Politic pentru Tineret de la Costineşti, care era de fapt fostul Festival al Cântecului de Dans de la Costineşti, rebotezat în spiritul regimului comunist."
Radioul era obligat să înregistreze piesele din aceste festivaluri şi să le difuzeze atât în programele muzicale de la radio, cât şi în emisiunile de gen. La Festivalul Mamaia nu se mai dădeau premii diferenţiat - trofeu, locurile I, II şi III. Criteriile după care se premiau piesele - denumite "laureate" - erau politizate, desigur. Cântecele trebuia să fie cât mai mobilizatoare, educative, pline de osanale. Chiar şi Festivalul Melodii, care era un fel de Mamaia al Bucureştiului, începuse să se politizeze. Toate aceste piese mai mult sau mai puţin tematice erau prezentate la radio în moduri diferite, după cât de devotaţi regimului erau redactorii. Unii se limitau la a le anunţa sec titlul, compozitorul, textierul şi interpretul, alţii le prezentau cu surle şi trâmbiţe.
Compozitorii mai scăpau în asemenea festivaluri şi câte o melodie de dragoste, numai că şi acestea trebuia să fie cu "seninul din ochii tăi", "dor nem
