Chiar dacă nu învingem foarte des în Bucureşti, şi cu atât mai rar de o manieră categorică, mulţi dintre fanii Ştiinţei, prezenţi sau nu la meci, nu au putut să zâmbească după termina-rea partidei. Brigada „Blue Lions“, cea mai veche din galeria Universităţii, a oferit subiectul dezamăgirii. Motivul a fost pierderea/ deposedarea/ furtul bannerului B.L. de către un parpanghel din cartierul Giuleşti care, cu multă „abilitate“, a subtilizat în extazul şi neatenţia din finalul meciului acest obiect din rândul galeriei noastre.
Ce înseamnă asta? Multă lume nu ar fi interesată de acest subiect, preferând să se bucure de victoria Universităţii. Ultraşii craioveni însă nu pot sărbători. Această ultimă pierdere a mai adus alt croşeu istoriei şi tradiţiei pe care o are gale-ria alb-albastră.
Bineînţeles, această pagubă nu a scăpat ne-dezbătută şi de către alţi suporteri din ţară, pe un site dedicat fenomenului ultras ajungându-se chiar la a pune semnul egalităţii între codul onoarei şi furt.
În lumea ultras de astăzi, nimic nu mai e sfânt, nimic nu mai conţine vreo urmă de onoare. Deşi îi place să fie privit ca un element spectaculos, ultraşul român din prezent se vede cu trei clase peste toţi, deşi orice comparaţie cu străinătatea stârneşte râsul.
Cu extrem de multă uşurinţă, s-au copiat stiluri, modele, concepţii şi chiar şi înclinaţii politice din rândul galeriilor din străinătate. Şi, până la urmă, nu ar fi un lucru rău nici asta, dacă nu le-am etala ca fiind ale
noastre.
Până la realizarea vise-lor de mărire, peluzele ţării etalează generaţii teribiliste, care au învăţat că băutul şi scandalul sunt obligatorii când vine vorba de fotbal. Acestea au impus, cu ajutorul celor care au acceptat, şi o ţinută corespunzătoare, moda emo-fancy-trendy-ultras fiind un must-have. Nu mai contează echipa ta, ci doar freza cool, ochelarii de soare în lumina
