În general, cînd ne referim la emisiuni culturale, ne-am învăţat să nu avem pretenţia la ratinguri mari. Într-adevăr, nu poţi cere unor astfel de producţii de televiziune să aibă succesul la public pe care-l au divertismentul şi meciurile de fotbal. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie să ne intereseze audienţele emisiunilor culturale. Una e dacă mesajul tău ajunge la o sută de mii de oameni şi cu totul alta dacă interesează numai cîteva mii. Cînd ai o audienţă mică, toată ştiinţa ta, deşteptăciunea şi toate cele nu fac nici cît o ceapă degerată din punctul de vedere al televiziunii. Degeaba ştii multe dacă nu reuşeşti să le şi transmiţi. Iar sticla televizorului e o barieră redutabilă, pe care mulţi nu reuşesc s-o treacă. Cînd e vorba de televiziune, nu e de ajuns să fii un specialist în domeniul tău, trebuie să ai şi alte calităţi.
În Adevărul literar şi artistic de miercurea trecută a apărut o anchetă despre emisiunile culturale de la televiziunile noastre (semnată de colegii mei, Nicoleta Zaharia şi Dan Boicea). Cu ocazia acestei anchete, am făcut rost de audienţele şi de profilul telespectatorilor emisiunilor culturale, pentru perioada 1 aprilie " 17 mai anul curent. Ne-au interesat producţiile cu apariţie regulată, ca astfel să putem face o medie.
Cifrele ne spun, de exemplu, că cea mai de succes emisiune culturală de la televiziunile noastre este Omul care aduce cartea. Pastila lui Dan C. Mihăilescu a avut, în perioada menţionată, o medie de 150.000 de telespectatori din mediul urban pe minut (şi au existat şi ediţii în care a depăşit 200.000 de telespectatori pe minut " 251.000 în data de 21 aprilie sau 229.000 în data de 7 aprilie). Pe locul doi, în privinţa audienţei, este Parte de carte: 125.000 de telespectatori din mediul urban pe minut. Aceste cifre sînt explicabile prin puterea brandului PRO TV, dar nu numai: cele două emisiuni sînt pur
