● Mălina Voicu, România religioasă, Editura Institutul European, Iaşi, 2007.

Cartea sociologului Mălina Voicu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Academia Română, reprezintă o noutate în peisajul studiilor dedicate sociologiei religiei în România şi, într-un context mai larg, a faptului religios contemporan. Un domeniu dominat mai degrabă de analize fugare cu iz de investigaţie jurnalistică, culegeri de texte, teorii ale conspiraţiei, oftaturi cu iz slavofil şi, din vreme în vreme, traduceri ale marilor clasici ai disciplinei. Obiectivul urmărit de către autoare este clar enunţat încă din introducerea intitulată explicit "Secularizare şi schimbare religioasă în epoca modernă": o privire asupra gradului de religiozitate al românilor şi în ce măsură secularizarea a afectat societatea românească. Cît de "intensă" este practica religioasă în România? Tot atîtea teme dificile şi greu de cercetat şi în ţări cu o mai lungă şi mai acută practică a sociologiei religiei decît ţara noastră.

Este imposibilă evaluarea gradului de religiozitate sau de practică a unei populaţii în lipsa unui etalon. Iată una dintre dificultăţile "fondatoare" ale studiului, agravată " dacă putem spune astfel " de lipsa unei tradiţii susţinute în domeniu, atît în timpul perioadei comuniste, cît şi a anilor de tranziţie de după 1990. Mălina Voicu răspunde acestei provocări prin comparaţia cu alte ţări europene şi prin utilizarea inteligentă a datelor rezultate din sondaje de opinie similare, la realizarea cărora (înţelegem, în mod indirect, din studiu) autoarea a participat de-a lungul timpului. Tot în introducere, Mălina Voicu îşi precizează clar opţiunea pentru metodele cantitative de investigaţie a domeniului, asumînd deschis restricţiile impuse de acest tip de abordare, cum ar fi, de pildă, aprecierea nivelului de educaţie religioasă sau