Naţionaliştii, rasiştii şi comuniştii din multe zone ale lumii spun că au „soluţii anticriză“. Din Japonia până în Marea Britanie, partidele extremiste simt că au ocazia intrării pe scena politică principală. Europa de Est pare o excepţie. Citate trunchiate din Coran. Apoi imaginea avionului din 11 septembrie lovind unul dintre turnurile gemene din New York. Oameni însângeraţi. Şi iarăşi imaginea versetelor din Coran, traduse în engleză, într-o caligrafie de inspiraţie arabă: „...aduceţi groaza în inimile necredincioşilor...”
Aşa încep cele aproximativ 17 minute ale controversatului film „Fitna“ – cuvânt arab însemnând dezacord - al controversatului în egală măsură Geert Wilders. Interzis înainte de a fi lansat, în martie 2008, filmul i-a adus politicianul olandez capital politic cu carul.
Criza a făcut restul, aşa că în sondajele de opinie din preajma alegerilor europene, formaţiunea sa („Partidul Libertăţii“) depăşeşte partidul creştin-democrat de guvernământ. Geert Wilders vorbeşte de piaţă liberă, dar şi de „pericolul islamizării Europei“. De democraţie socială, dar şi de trecerea Coranului în rândul scrierilor care îndeamnă la ură.
„Doar albi, vă rugăm“
Peste Canalul Mânecii, înfloreşte un alt partid. Partidul Naţional Britanic ar mai avea nevoie de câteva procente de susţinere în fiefurile sale pentru a ajunge în Parlamentul European. Prin statut, în PNB intră doar albii. Liderul partidului, Nicholas „Nick” Griffin, spune că Holocaustul este „o farsă”.
Celelalte partide britanice ţin şedinţe comune pentru a vedea cum ar putea evita intrarea PNB la guvernare după alegerile generale de la anul. Pe lângă frustările oamenilor faţă de efectele crizei, situaţia a fost complicată şi de scandalul decontărilor din parlamentul britanic.
În Israel în schimb, partidul-cometă al lui Avigd
