Cu o anume regularitate, Coreea de Nord declanşează un act de sfidare a cancelariilor şi popoarelor: singur împotriva tuturor, conducătorul nord-coreean Kim Jong-Il anunţă că el există, că nu stă cu braţele încrucişate şi că ştie cum să se facă luat în seamă de cei mari care contează. Luni, Coreea de Nord a detonat un dispozitiv atomic cu o magnitudine egală cu cea a bombei americane de la Nagasaki. Scopul: "în apărarea naţiunii, a ţării şi a socialismului". Nici una dintre acestea nu fusese atacată sau nu fusese în primejdia de a fi atacată şi chiar includerea Coreei de Nord pe convenţionala "axă a răului" nu a fost reluată de preşedintele Obama. "Coreea de Nord reprezintă un exemplu clasic de dileme implicate în rezolvarea problemelor cu un stat al cărui comportament este în mod previzibil imprevizibil. Regula de bază în discuţiile cu asemenea state e că nu există nici o regulă. Dar de o importanţă majoră este puterea lor. În 2002, Libia a putut fi convinsă să renunţe la programul secret de înarmare nucleară pentru că era slabă şi expusă. Conform Institutului Internaţional de Studii Strategice, armata Coreei de Nord numără acum un milion de oameni, peste 4000 de tancuri şi aproximativ 18.000 de piese de artilerie. Toate acestea nu se află la mare distanţă de Seul, capitala Coreei de Sud" (Paul Reynolds, BBC, 14 aprilie 2008).

Acţiunea de luni a provocat reacţii de protest unanime, chiar Rusia şi China " care de obicei recomandă moderaţie cînd vine vorba despre Coreea de Nord " şi-au exprimat "opoziţia hotărîtă". Majoritatea comentatorilor sînt de părere că testul a fost făcut pentru opinia publică internă: recentele zvonuri despre sănătatea precară a liderului pun sub semnul întrebării succesiunea, şi anumite mişcări în conducere ale unor fii şi cumnaţi par să confirme tulburări ierarhice. Blindat de teste nucleare, chiar dacă poporul său suferă din cauz