Acum două săptămîni, am publicat, la această rubrică, un comentariu despre opiniile politice ale lui Eric Hobsbawm, exprimate într-un interviu din revista Stern. Între timp, aceeaşi publicaţie a tipărit reacţii ale cititorilor la interviul cu pricina. Toţi " entuziaşti! Odată mai mult, lumea apuseană şi lumea noastră apar, cel puţin pe anumite teme, drept ireconciliabile. Degeaba a căzut Cortina de Fier. Rămîne activă, între noi, o deasă cortină de limbaj, de gîndire şi de experienţă istorică, pe care e musai să o contemplăm cu luciditate.
Constat că am încercat asta, tot în Dilema, în februarie 1997. Iată textul de-atunci:
De cîte ori intelectualul (sau politicianul) estic stă de vorbă cu un intelectual (sau politician) din Vest, el e silit să constate că, la un moment dat, discuţia devine imposibilă. Aceleaşi cuvinte desemnează, pentru fiecare, realităţi distincte, aceleaşi evenimente se înscriu, pentru fiecare, în altă istorie. Cînd e vorba de "stînga", "dreapta", "comunism", "capitalism", "drepturile omului" etc., reprezentările esticului nu au aproape nimic în comun cu cele ale apuseanului. Şi una din piedicile (neglijate) ale integrării noastre europene e tocmai această frustrantă experienţă a intraductibilului: o barieră de limbaj, care exprimă experienţe istorice diferite, tradiţii politice diferite, convingeri ireconciliabile.
Orice încercare de a căuta, în această ruptură, vinovăţii, obtuzităţi locale, şanse şi ghinioane istorice, e " în cel mai bun caz " naivă. Fiecare din cei doi interlocutori îşi are îndreptăţirile sale. Se poate perfect înţelege de ce, în mod spontan, noi refuzăm stîngii orice perspectivă de onorabilitate, în vreme ce tendinţa Vestului "luminat" e de a refuza orice perspectivă de onorabilitate dreptei. Pentru noi, stînga e mai mult sau mai puţin comunistă, după cum pentru occidentali, dreapta e mai mult sau mai pu
