Un joc de cuvinte şi de imagini de pe coperta celui mai recent număr din Plai cu boi ne anunţă noul slogan turistic (cu care actuala ministră a turismului crede că va da lovitura) – „Romania – the land of choice“. Dedesubtul celor cinci trupuri feminine, de culori şi dimensiuni diferite, dar purtătoare, toate, ale aceluiaşi chip – inevitabil cel al Elenei Udrea –, se află şi concluzia: „N-ai de ales“. Amară ironie la adresa unei şi mai amare realităţi: dificultatea de a alege într-o ţară în care, dincolo de aparenta diversitate a ambalajelor, „conţinutul“ este invariabil. Cît despre fond, acesta, deşi sublim, lipseşte cu desăvîrşire. Şi lipseşte, se pare, chiar şi acolo unde nu te-ai fi aşteptat, în domenii care, în pofida unor remarcabile performanţe individuale, sînt încă grevate de mentalitatea şi de „apucăturile“ regimului comunist, condamnat oficial, dar perpetuat prin promovarea „oamenilor noi“ în poziţii-cheie ale statului democratic. Mă gîndesc la cinematografie, dar şi la ceea ce se întîmplă în diferite zone ale vieţii sociale (culturale, educaţionale ş.a.), unde criteriile de selecţie au încetat să mai fie competenţa, profesionalismul sau înfăptuirile. „Vorbe, nu fapte“ pare să fie, mai nou, sloganul majorităţii politicienilor, convinşi că, într-un an electoral, actoria practicată la scară de masă e singura modalitate de a obţine şi de a păstra puterea. Că politicienii se străduiesc să ne vîndă iluzii pe post de realităţi palpabile intră, cumva, în logica jocului electoral. Dar că unii dintre cei care ar trebui să denunţe minciunile şi ipocrizia clasei politice şi-au abandonat spiritul critic şi au semnat pactul cu diavolul este, pe cît de dezamăgitor, pe atît de imoral. Aşa se face că astăzi, foşti reprezentanţi ai societăţii civile se află în primele rînduri ale unuia dintre partidele politice aflate la guvernare, încercînd să ne convingă (şi să s