În fiecare an, în primele două decade ale lunii mai, în capitala Germaniei se desfăşoară una dintre manifestările importante din seria Berliner Festspiele (director general este editorul, poetul şi juristul Joachim Sartorius): Festivalul de Teatru Berliner Theatertreffen, cunoscut sub acronimul TT şi ajuns, anul acesta, la a 46-a ediţie. Este un festival al teatrului din spaţiul de limbă germană, cuprinzînd deci şi spectacole din Austria şi Elveţia. Sub mottoul de anul acesta – „Aici şi acum“ (care este şi titlul unuia dintre spectacolele selectate) –, ediţia actuală a Festivalului a început cu cîteva zile mai devreme ca de obicei, chiar pe 1 mai, pe fondul unor violenţe scăpate de sub control, ale aşa-numiţilor „autonomi“ (cu tendinţe de extremă stîngă), din cartierul berlinez multinaţional Kreuzberg, violenţe legate de tradiţionala, deja, „demonstraţie revoluţionară de 1 mai“. Este şi acesta un soi de teatru – de teatru stradal... Aşadar, o primăvară ceva mai „fierbinte“. Revenind însă la teatrul nostru (cel adevărat, chiar dacă nu de toate zilele), trebuie spus că selecţia TT e foarte severă: un juriu format din şapte membri alege zece spectacole din – anul acesta, de pildă – aproximativ 5.000, jucate, în anul precedent, la peste 400 de teatre. Selecţia ridică de mulţi ani încoace – cum ar putea fi altfel? – numeroase discuţii asupra metodei şi a principiilor ei. În numărul din mai al publicaţiei de specialitate Die Deutsche Bühne, a apărut, sub titlul „Simply the Best?“, o dezbatere pe această temă, unul dintre punctele „litigioase“ fiind acesta: ce trebuie să primeze în selecţie – prezentarea diversităţii peisajului teatral din aria germană sau calitatea ca unic criteriu? Pentru Iris Laufenberg, directoarea Festivalului, un spectacol trebuie ca mai întîi să fie bine închegat, „să aibă cap şi coadă“, dar, fireşte că „e mult mai pasionant să prezinţi la u