Faptul că recenta vizită a preşedintelui Băsescu în Franţa s-a axat pe dimensiunea energetică a parteneriatului strategic dintre cele două ţări nu ar trebui să surprindă. Chestiunile legate de securitatea energetică ocupă, de multă vreme, agenda liderilor europeni. Deşi europenii continuă pe drumul greşit al "salvării individuale" " retorica despre o politică energetică unică la nivelul Uniunii fiind urmată de acţiuni politice care ţintesc aranjamente bilaterale cît mai favorabile cu diverşii exportatori de resurse energetice " preocupările sînt aceleaşi pentru toţi: pe de-o parte, se caută surse energetice multiple şi, dacă se poate, invulnerabile la turbulenţe politice, pe de altă parte se doreşte o producţie "curată" de energie. Vizita s-a încheiat cu o importantă înţelegere în privinţa cooperării nucleare între România şi Franţa. Se ştie, Franţa este campioana energiei nucleare în UE. Electricité de France deţine 59 de centrale nucleare, care produc 88% din energia electrică franceză, o bună parte din aceasta fiind exportată. Statul francez deţine un control strict al EDF, avînd în proprietate cam 75% din acţiunile companiei şi dezvoltă în ritm alert programul nuclear energetic. În cadrul UE, Franţa este un susţinător aprig al asigurării independenţei energetice a Uniunii prin dezvoltarea sectorului nuclear. Energia nucleară este cel mai bun răspuns pe care civilizaţia noastră îl poate da barbariei petrolului şi gazelor. Centralele nucleare produc energie relativ autonom şi mult mai "curat" decît orice altă variantă clasică.

A spus-o de multe ori pe toate vocile posibile, România este extrem de interesată în forjarea unei politici energetice comune care să fie centrată pe ideea independenţei energetice. În prezent, Europa depinde energetic de Rusia şi este cît se poate clar că această dependenţă alterează capacitatea politică a Uniunii. România a susţi