Ediţia de Alba Iulia un cristian După o idee a lui N. Manolescu, Dan Mircea Cipariu coordona în 2006 prima ediţie a Colocviului Tinerilor Scriitori, la Bucureşti. A urmat ediţia de la Cluj, cu cea mai numeroasă participare (90 de invitaţi, un top „intern“ contestat), cu Irina Petraş în rolul de organizator, şi o ediţie mai mult a comunicărilor ştiinţifice, cu Antonio Patraş în postură de gazdă, la Iaşi. Fără să încerc acum un clasament al ediţiilor de după 2000 (au existat şi două ediţii în anii ’50), pot spune că fiecare a avut plusuri şi minusuri evidente, atent studiate înainte de cei mandataţi să întocmească programul episodului 2009. Cert e că, în momentul în care cea mai tînără filială USR a luat în mîini frîiele organizării celei de-a IV-a ediţii, Colocviul avea de suportat mai multe prejudecăţi ca oricînd: a te asocia cu USR-ul însemna pentru mulţi o problemă de imagine, după cum a participa la o astfel de întîlnire devenea sinonim cu a lua parte la un chef prelungit. Din start, se creaseră „bariere“ de „netrecut“: una de vîrstă (limita de 35 de ani) şi una de compatibilitate (ce să căutăm pe „lista“ USR? „Tinerii“ oricum nu se pot organiza). Pentru a elimina aceste obstacole, organizatorii programului (Cosmin Ciotloş, Claudiu Komartin, Smaranda Şchiopu şi un cristian) au „fentat“ convenţia. Limita de vîrstă a fost eliminată (apar invitaţi de peste 35 de ani), iar programul (cam strîns) a fost strict şi aplicat (lectură, dezbatere), cu accent pus pe rezultate concrete (donaţie de carte din volumele personale ale invitaţilor, completarea unui chestionar şi a unui CV tip pentru un studiu sociologic). Din capul locului, trebuie să remarc organizarea ireproşabilă a gazdelor. Nu mă refer doar la clădirile alese (Palatul Apor, Hotel Transilvania) sau la mapa de întîmpinare (cu o hartă cu care nu aveai cum să te rătăceşti), ci şi la căldura şi generozitatea n