Dragă, dragă Veronică, de ieri, de cînd am primit ce mi-ai trimis " "Esenţialul" meu şi "Decoraţia" lui Nae Ţic " mă întreb dacă printre discurile tale vechi ai şi "Nu te pot uita". Poate că te vei necăji, dar în afara acestei melodii, nu ştiu cum să-ţi vorbesc; nu ne-am văzut de peste jumătate de secol. E foarte mult. Nu ştiu cum să te iau " cu glume sau fără ", nu mai ştiu cum eşti. Din scrisoare, îmi dau seama doar că ţi-au rămas generozitatea şi naivitatea; nu mai sînt obişnuit cu ele. Puţini le mai au în jurul meu " nu cunosc care e situaţia la Afula. Oricum, poţi fi sigură " dacă ai nevoie de siguranţă fără să mă jur ca altădată " că m-am gîndit la tine şi la noi cînd i-am povestit colonelului nostru (o să rîzi, l-ai ghicit, e Roibu de la Viaţa UTM!) cum a fost cu Dej. Fii sigură că am revăzut Aradul, ghioceii, trenul. Singura ta inexactitate a fost aceea că UTA atunci nu a învins o echipă din Bacău, ci din Ploieşti. Altfel, îţi recunosc că nu mai ţineam minte de Camil Petrescu pe care ţi-l dădeam de exemplu pentru scris; m-am gîndit imediat: "Şi ei i-am bătut capul cu Camil...?". Totuşi, ceva ţi-a rămas din lecţiile acelea: sînt nu ştiu cîte amănunte " bileţelul din şedinţă, vorbele mamei tale, perfect îndreptăţite " care m-au topit, cum bine zici, şi pe mine. Adevărul este că atunci cînd am auzit că pleci cu Marcel în Israel, am vrut şi eu să vă caut, dar m-am abţinut din aceeaşi cauză: să nu vă compromit plecarea ca "element ostil orînduirii".
Sînt însă dator să-ţi spun că de cîte ori am fost în Israel " din 1970, am ajuns la ai mei nu o dată ", nu v-am căutat pentru că mă împiedica o nevroză foarte urîtă: nu puteam să ies din casă neînsoţit; chiar dacă aş fi aflat că sînteţi la Afula, pe cine să fi obligat să mă ducă pînă acolo? Am trăit penibil. Credeam că am ceva grav la inimă, cînd colo eram bolnav la cap. Am scăpat de această nevroză care a
