Să începem cu o cafea. Şi să nu uităm: la cafea se cade să fumăm. Aşa că iată-ne pe toţi trei, Marius Ianuş, Gabi Eftimie şi eu, în faţa aeroportului Otopeni, la cinci dimineaţa, aranjînd tutun peste tutun şi ridicînd cu doar două degete avionul de la pămînt şi mutîndu-l scurt la Stockholm. Aici e frig şi e vînt şi e mai greu să fumăm cu atîtea vorbe suedeze pe deasupra capului. Dar nu ne lăsăm, ajungem cu un taxi în centrul vechi, nu înainte de a trece pe lînga fabrica AbsolutVodka – şi nu înainte de a mai fuma o ţigară în faţa ICR. Uşa de la intrare ne-o deschide Eva Leonte, coordonatoarea proiectului, care-o închide imediat hotărîtă la loc şi ne serveşte cu cafea. Sîntem răsfăţaţi, foarte bună cafeaua, cei de aici sînt extraordinari, spaţiul – asemenea, deşi-l tot părăsim pentru a fuma contra vîntului nordic. Cînd ne întoarcem de la a doişpea ţigară, îi găsim aici pe Henrik Nilsson şi Viktor Johansson – doi dintre poeţii cu care, între 23 martie şi 1 aprilie, vom lucra pe insula Gotland, la Visby, în cadrul atelierului de traduceri organizat de ICR, împreună cu Centrul Baltic pentru Scriitori şi Traducători de aici. La început, stăm de-o parte şi de alta a cafelei, mai pîndindu-ne pe după aburi, mai acoperind tăcerea de început cu zgomotul zahărului amestecat îndelung, vorbim despre frig şi despre multele evenimente ale institutului – şi, cînd să ieşim la o ţigară, apare Cato Lein, fotograful, aşa că mergem cu toţii la pozat. E dimineaţă, împinse de tutun ni se descîlcesc şi vorbele englezeşti, începem să rîdem şi să facem planuri, pînă seara tîrziu, cînd vom lua vaporul spre Visby, trebuie să bem împreună alte cafele, vine şi Cecilia Hansson, ştie ea o cafenea excelentă, Cecilia e din Stockholm şi poate de aceea iese cel mai natural în pozele lui Cato. Stockholmul e minunat. Gabi şi Henrik intră într-un magazin pentru cumpărăturile de început, Marius e la