Numirea neexperimentatului Guardiola a fost făcută la sugestia fostului mare antrenor olandez

Anul trecut pe vremea asta, Barcelona era în stare de depresie, iar crizele de nervi ale suporterilor deveniseră la ordinea zilei. Se pierduse un nou titlu de campioană în dauna lui Real Madrid, al doilea consecutiv, în ciuda faptului că, toată lumea era de acord, Madridul n-avea un lot mai bun. Împotriva preşedintelui Joan Laporta fusese depusă o moţiune de cenzură, care, dacă ar fi fost admisă, ar fi dus la organizarea a noi alegeri.

Moţiunea n-a adunat majoritatea suficientă (deşi a strîns peste 50 % din sufragii, avea nevoie de 60 de procente), iar Laporta a răsuflat uşurat. Atunci a făcut cea mai surprinzătoare mişcare posibilă: l-a numit antrenor principal al echipei pe Josep Guardiola, a cărui experienţă era nulă, căci sezonul petrecut la Barcelona B, în al 4-lea eşalon, nu se putea contabiliza în nici un fel. Se vorbea în acele zile despre Jose Mourinho, se şi discutase ceva cu portughezul chiar la Porto, care-i cam speriase pe emisarii catalni cu pretenţiile sale salariale, pentru el şi colaboratori, dar şi în privinţa lotului.

Cel care a insistat pentru Guardiola a fost însă Johan Cruyff. Nu doar că a insistat, dar a şi garantat. Cruyff fusese cel care-l propusese pe Frank Rijkaard, ale cărui succese sînt deja arhicunoscute, şi tot Cruyff fusese cel care îl convinsese pe Laporta să nu-l demită pe olandez, după primele 6 luni catastrofale în sezonul 2003-2004. De fapt, atunci s-a şi produs ruptura dintre Laporta şi bunul său prieten, Sandro Rosell, vicepreşedinte al clubului atunci, cel care, prin relaţiile dobîndite pe vremea cînd deţinea o funcţie mare la Nike, îi convinsese pe Ronaldiho, Deco, Marquez şi Belletti să vină la Barca. “Sandrusco”, aşa îi spunea Laporta, a fost adeptul mutării radicale, îl avea semnat pe Felipe Scolari, dar văzîndu