Intrebat in septembrie 2006 daca ceva era in neregula cu modul in care anchetatorii americani interogau "prizonierii de inalta valoare" la inchisoarea de la Guantánamo Bay si alte locuri de detentie, presedintele George W. Bush a dat un raspuns ramas celebru: "Noi nu torturam".
Este de notorietate ca definitia torturii e foarte vaga, iar acum stim si de ceva vreme ca presedintele american a fost, sa zicem, parcimonios cu portia de adevar. Anchetatorii americani incalcau cel putin Conventiile de la Geneva, ratificate de SUA si care interzic "tratamentul crud, inuman sau degradant".
A lega un om de o scandura si a-l aduce in repetate randuri aproape de inec; a forta un prizonier – gol si acoperit cu propriile excremente – sa stea zile intregi legat cu catuse de tavan pana cand picioarele i se umfla la dimensiuni duble fata de normal; asemenea acte poate ca nu reprezinta tortura in sensul memoriilor pregatite de avocatii guvernamentali, dar cu siguranta asemenea practici sunt crude, inumane si degradante.
Primul act al lui Barack Obama ca presedinte american a fost sa interzica imediat tortura. Problema ce se pune acum este cum sa gestionezi trecutul, mai ales ca aceste practici nu erau doar tolerate, ci si comandate de cei mai inalti oficiali americani. Ar trebui ca oficialii responsabili, printre care si Bush, sa fie deferiti justitiei pentru incalcarea legii? Ar trebui ca toate detaliile legate de ce s-a intamplat sa fie desecretizate si facute publice? Ar trebui ca o comisie speciala sa desfasoare o ancheta? Sau ar fi mai bine, dupa cum spunea Obama, "sa ne uitam inspre viitor, nu inspre trecut?" De fapt, asa cum repede si-a dat seama Obama, raspunsul lui preferat se dovedeste a fi o solutie imposibila, fiindca a refuza sa te uiti in trecut inseamna sa grevezi viitorul cu si mai mari pericole. Ex-vicepresedintele Dick Cheney a afirmat in re