Maestrul se luptă să le demonstreze tinerilor faptul că în trecutul relativ recent găsesc suficiente motive să fie mândri de naţiunea căreia îi aparţin. Nu are de ce să se plângă de lipsa publicului, ba dimpotrivă! Tudor Gheorghe face audienţă, dar nu cântă oriunde şi pentru oricine. Din acest punct de vedere, se poate spune că este exclusivist, însă fără nicio conotaţie negativă. Aceia care au ochi să vadă şi urechi să audă ştiu că spectacolele sale sunt didactice, dincolo de profunda dimensiune artistică pe care o emană. Maestrul Tudor Gheorghe este printre puţinile personalităţi care mai înţeleg să-şi asume o misiune formatoare în societate. Asta nu înseamnă că nu este agasat, uneori până la exasperare, de mârlănia din jur. O afirmă chiar el. Nu exagerăm deloc dacă spunem că Tudor Gheorghe şi-a deschis sufletul „La masa Adevărului”, indicându-ne „România pierdută”, ţara la care el visează şi din care încearcă să restituie câte o bucăţică noilor generaţii.

CARTE DE VIZITĂ

•    S-a născut la 1 august 1945, la Podari, judeţul Dolj.

•    A urmat Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi cursurile Institutului de Teatru din Bucureşti, absolvind în 1966.

•    În acelaşi an a fost angajat la Teatrul Naţional din Craiova.

•    Tatăl său, cântareţ la strană, a fost deţinut politic în temniţa de la Aiud, unde regimul era extrem de dur.

•    În 1969 a oferit primul său recital, „Menestrel la curţile dorului”, cu poezii de Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Ion Barbu.

•    Autorităţile comuniste i-au interzis să concerteze în 1987, însă după Revoluţie a revenit pe scenă.

„Sunt un spirit rătăcit al interbelicului românesc”

Adevărul: Mai avem motive să fim mândri că suntem români?

Tudor Gheorghe: E greu, dar pentru asta lupt eu. Asta încerc să demonstrez acestei generaţi