Florentina Dima n-a mai mers la şcoală din clasa a V-a. Atunci s-a îmbolnăvit, iar viaţa i-a dat lovitură după lovitură. Acum, singurii ei prieteni sunt copiii bolnavi de cancer, care fac citostatice la Institutul Fundeni. Şi oamenii care au ajutat-o să meargă mai departe.
Până la 10 ani, Florentina a fost un copil normal. Mergea la şcoală şi se bucura de viaţă. Îi plăcea să înveţe şi, mai ales, să citească. Acum, la 19 ani, asta e cea mai mare durere a ei - că nu mai poate citi...
Era la începutul clasei a V-a când durerile puternice de cap, care nu cedau cu nici un calmant, au dus-o de urgenţă la medic. I s-a recomandat să facă un RMN în urma căruia s-a descoperit că avea o tumoră la baza chiasmei optice. Diagnosticul - maladie Recklinghausen - a înspăimântat-o pe Camelia Dima. Neurofibromatoza, cum i se mai spune bolii de care suferă tânăra, este o boală rară care produce tumori benigne ce se pot dezvolta în orice organ. La Florentina a atacat ochii. A fost operată la Spitalul Bagdasar Arseni, tumoarea a fost extirpată, dar Florentina a rămas fără vedere la ochiul stâng. Şi, ca nenorocirea să fie completă, în cazul ei biopsia a arătat că tumora era malignă...
LUNGUL ŞIR DE CHINURI
Aşa au început pentru Florentina curele de citostatice. Timp de 3 ani le-a făcut lunar, la Institutul Oncologic Fundeni din Bucureşti. În 2004, i-au revenit durerile de cap şi medicii au descoperit că îi apăruse o altă tumoră, pe partea dreaptă a creierului. Din nefericire, inoperabilă. Această tumoră i-a provocat Florentinei o acumulare în exces de lichid cefalorahidian şi creşterea presiunii intracraniene de cinci ori peste cea normală. Făcuse hidrocefalie. A intrat de urgenţă în operaţie, i-a fost extras lichidul în exces din cutia craniană şi i-a fost montat un şunt metalic, un dren, pentru a preîntâmpina o altă hidrocefalie. Furtunaşul met
