Recompensat anul trecut cu Premiul pentru scenariu la Cannes, filmul lui Jean-Pierre si Luc Dardenne nu se indeparteaza de temele sociale exploatate de cei doi frati pana acum si, chiar daca nu inoveaza din punct de vedere stilistic, ofera o poveste convingatoare si lanseaza o actrita albaneza de viitor - Arta Dobroshi.

Fratii Dardenne nu isi duc spectatorul cu zaharelul pentru ca realitatea din jur respinge de la sine dulcegariile. Un cuplu care decide sa-si vanda copilul, din lipsa de bani – in „L’Enfant” (2005), relatia dintre un tata sinistru, care face trafic clandestin cu africani si fiul lui adolescent, mult mai curat – in „La Promesse” (1996).

Un tamplar care e nevoit sa-l invete meserie pe ucigasul fiului sau – in „Le Fils” (2002). O adolescenta supravietuitoare care combate o lume ostila cu arme neascutite – in „Rosetta” (1999).

Conducandu-si ambarcatiunea „printre meandrele concretului”, punand in permanenta in discutie relatiile de familie cu fundalul unei societati pe care crearea Uniunii Europene a agitat-o si mai mult, belgienii Dardenne practica un cinema care isi ia in serios rolul militant.

Lorna (Arta Dobroshi) este o tanara albaneza care intentioneaza sa se stabileasca la Liège, unde vrea sa cumpere un snack bar impreuna cu iubitul ei. Pentru ca modalitatea cea mai rapida de a obtine cetatenia este casatoria de forma cu un cetatean belgian, Lorna accepta deal-ul propus de un smenar (Fabrizio Rongione), acela de a se marita cu un junkie local (Jérémie Renier).

Pactul capata proportii demonice atunci cand smenarul vrea sa se descotoroseasca de junkie, iar Lorna trebuie sa pastreze tacerea, devenind astfel complice la crima.

Daca fratii Dardenne prefera sa filmeze pe pelicula de 35mm si nu pe digital, si sa miste cat mai putin aparatul (in „Le Fils”, camera era un personaj in sine,